NEPĂSAREA NAȘTE MONȘTRI
natura.md
Feb 15, 2025 10:19
313
0
Nepăsarea, tăcerea oamenilor și lipsa lor de atitudine înmulțesc nedreptățile, răul și abuzurile.
Dominate de egoism și frică, persoanele lașe se lamentează că implicarea sau intervenția lor în treburile publice nu ar avea niciun rost, fiindcă ori cu ei, ori fără ei, problemele existente nu se vor rezolva și totul va rămâne pe vechi. E complicat să-i aduni într-un portret colectiv pe indivizii care stau ascunși după gard și privesc anomaliile din stradă fără să le tresară inima că sub ochii lor se produce un viol, o moarte de om sau e torturat bestial un animal slab, neputincios. Nu au relevanță studiile sau statutul social, nu contează numele celor absenți sau ascunși după gard, – chiar dacă ei par foarte diferiți, indivizii respectivi sunt făcuți de aceeași mamă și au un ADN identic. În situațiile grave sau decizionale, ei nu intervin, nu se implică, nu au un cuvânt de spus și afișează o tăcere de susținere. Or, cel mai des, se retrag în casă, încuie ușile, închid ferestrele, trag draperiile și urmăresc pe furiș frământările conaționalilor până trece furtuna și comunitatea își câștigă drepturile și bunurile cuvenite, iar ei vin primii la împărțitul beneficiilor pentru care n-au luptat.
De altfel, pentru tagma de nesimțiți, de egoiști și nepăsători, care se fac a nu vedea nedreptățile din jur și refuză să pună umărul la viața cetății în clipele grele, marele Dante Alighieri spunea cu secole în urmă, în „Divina comedie”, că „cele mai întunecate locuri din Iad sunt rezervate celor care își păstrează neutralitatea în vremuri de criză morală.”
Înșir aceste gânduri, iar în fața ochilor îmi apar unele chipuri din trecut – savanți, demnitari, profesori, oameni de creație, juriști, lingviști – pe care îi rugam să susțină în anul 1989 campania săptămânalului „Literatura și Arta” de colectare a semnăturilor pentru „Limbă-Alfabet, iar ei dădeau bir cu fugiții și nu răspundeau cu lunile. În timpul marilor bătălii pentru salvarea ființei naționale a Basarabiei românești mi-a fost de învățătură să văd cum poporul luptă, iar populația mută și neîncrezătoare privea printre gard confruntările în așteptarea învingătorului. Din acea masă amorfă, fără voce proprie și coloană vertebrală, cu vădite caracteristici și apucături de gloată, Moscova își recruta mancurții și ienicerii, pe care îi băga în interiorul Mișcării de Eliberare Națională pentru a o submina și dezbina, pentru a o slăbi și rupe în bucăți.
În cele din urmă imperiul s-a prăbușit, dar milioanele de „homo sovieticus” au rămas în fostele „republici unionale”, au îmbrăcat haine naționale, iar în R. Moldova acea specie invazivă, parazitară și fariseică, s-a reciclat în dodo-șor-voroniști, în ciobani-tarleviști, în democrați-lucinschiști, în liberali-urecheaniști, în socialiști-roșkiști și europeniști-filatiști. Deci, nu poporul luptător, mânat de Idealul reîntregirii naționale, a venit la putere după Declarația de Independență, ci populația de „homo sovieticus” înregimentată în partide românofobe al căror scop a fost și a rămas refacerea imperiului și a „lumii ruse”. Caracteristica de bază a speciei invazive, parazitare și fariseice de „homo sovieticus” lăsată de Moscova pe pământul Basarabiei se rezumă la ura față de adevăr și de rădăcinile românești ale băștinașilor, deopotrivă cu teama uriașă de a nu fi lichidată frontiera artificială de pe Prut. Restul – corupția sistemică, furtul miliardelor, viața de lux exorbitant a milionarilor cu patru clase neterminate, abuzurile și îmbogățirea peste măsură a guvernanților incompetenți, sărăcirea, înșelarea și umilirea alegătorilor – fac parte din recompensele oferite „speciei” de către Rusia pentru păstrarea și perpetuarea statului moldovenesc. Am extins nepăsarea, tăcerea și lipsa de atitudine de la nivel individual la nivel colectiv pentru a înțelege și vedea mai de aproape „performanța” populației de a alerga încontinuu timp de 34 de ani și a nu se mișca din locul, unde a lăsat-o „stăpânul”.
Antipodul indivizilor nepăsători, nesimțiți și tembeli îl reprezintă Omul cetății. De ceva timp, haitele lor – ale nesimțiților și paraziților din societate și din diferite instituții – încearcă din răsputeri să șteargă din memoria colectivă imaginea-simbol întruchipată de veacuri în „Omul cetății”. De ce? Deoarece El reprezintă omul implicat în treburile comunității și își asumă responsabilitatea pentru buna înțelegere între cetățeni și atragerea lor în apărarea, dezvoltarea și prosperitatea cetății (localității). Prin voința sa de a face fapte frumoase și nobile pentru consăteni sau concitadini – sat/oraș curat, străzi moderne, parcuri, bunuri publice, grădinițe, școli, teatre, spații verzi, spitale, parcări auto, instituții de deservire socială etc. – Omul cetății reîntoarce dimensiunea, rostul și valoarea adevărată a cetățeanului responsabil, care contribuie la dezvoltarea comunității, la înmulțirea bunurilor publice, la educarea și cultivarea respectului între oameni. Probabil, devine clar că acolo unde apar oamenii cetății, specia invazivă și parazitară de „homo sovieticus” nu se simte în habitatul ei și bate în retragere.
Vă imaginați ce revoluție morală s-ar produce în R.Moldova, dacă în fiecare sat și oraș ar răsări câte un Om al cetății, iar comunitatea l-ar susține și prețui?
Autor: Alecu RENIȚĂ
Articol publicat în revista NATURA, nr. 396
Susține Natura.md: Devino Patron!
