Devino Patron!

Norul viu

Norul viu

Cu siguranță ați văzut stoluri de sute sau chiar mii de indivizi de păsări, zburând extraordinar de repede deasupra capului. Poate unii dintre noi s-au întrebat cum de nu se lovesc păsările unele de altele în timp ce brăzdează cerul cu atâta iuțime și își schimbă brusc direcția? Răspunsul este foarte simplu: păsările care zboară în stol sunt atente la semenii din jurul lor, în special la vecinii din imediata lor apropiere.

Graurii sunt maeștri detașați în această speță. Acum, toamna, este momentul perfect pentru a fi martori la spectacolul ceresc oferit de stolurile de grauri, care fac piruete complexe și imense ca și cum imensul stol ar fi un singur organism. În engleză, termenul atribuit acestui tip de stol este „murmuration”, cuvânt care în română poate fi tradus cel mult drept colonie, dar care nu reflectă nici pe departe interesantul comportament al graurilor ce sunt responsabili de răsucirile fascinante, de mișcările fluide și de schimbările frecvente de direcție. Practic, este vorba o cascadorie aeriană în masă - mii de păsări se lansează și plonjează la unison. Este complet uluitor și hipnotizant să fii martor la acest spectacol.

Aceste mișcări sincrone, bruște și grațioase ale stolului de grauri sunt atât de fascinante, încât i-au determinat pe oamenii de știință să studieze și să înțeleagă cum anume coordonarea mișcărilor apare atât de spontan la aceste păsări. Concluzia celor care au studiat subiectul este că întregul grup răspunde ca un tot întreg, neputând fi divizat în subpărți independente. Atunci când un singur graur își modifică poziția sau viteza, fiecare membru al stolului răspunde la schimbare instantaneu, indiferent de mărimea stolului propriu-zis.

În esență, graurii resimt foarte bine cota înaltă a raportului dintre semnal/zgomot. Un graur aflat într-un capăt al stolului poate reacționa foarte rapid la stimulii care acționează asupra indivizilor dintr-un alt capăt al stolului – ceea ce se transformă într-un beneficiu uriaș atunci când stolul încearcă să scape de un prădător. În astfel de situații, grupul imens de grauri se răsucește într-o sutime de secundă, începe să danseze în zbor, devenind un nor dens care își modifică permanent forma.

Alte cercetări au determinat faptul că graurii mereu își coordonează mișcările cu cei mai apropiați 7 vecini din apropiere. Principiul pe care ar funcționa acest mecanism este asemănător transmiterii informației la telefon. O persoană transmite un mesaj vecinului din imediata apropiere, iar acesta o dă mai departe și mai departe. La oameni, o mare parte din informația lansată inițial se pierde sau se denaturează, în schimb la grauri informația rămâne nealterată pentru cei 7 vecini din imediata apropiere. Cu alte cuvinte, un graur este capabil să perceapă concomitent schimbările provenite de la 7 semeni din jur și să se ajusteze acestor schimbări astfel încât să-și continue zborul în cadrul stolului.

Totuși, nici una dintre teorii nu poate explica pe deplin fenomenul acestui extraordinar răspuns colectiv. Pentru ornitologi, subiectul rămâne deschis cercetării. Felul în care miile de păsări formează un nor orbitor, ce se rotește, pulsează, se condensează și se extinde cu atâta plasticitate, continuă să fie un mister, și totodată o lecție despre capacitatea Naturii de a ne inspira, șoca și fascina. Este ca și cum această sincronie, această conexiune existentă între fiecare graur, ne reamintește de conexiunea pe care fiecare dintre noi o are cu lumea din jur și cu toate formele de viață.

 

Autor: Silvia URSUL

Articol publicat în revista NATURA, nr. 379

Susține Natura.md: Devino Patron!