Nu bogăţiile sau hainele, ci educaţia te defineşte
Nu cred că pentru Ana Șindilă, studentă la Facultatea de Litere, specializarea Jurnalism, a Universității ,,Dunărea de Jos” din Galați, titlul de viitor campion al rubricii noastre o va flata. Mai curând îi voi aduce o clipă de bucurie pentru că merită. Calitățile i le citești în priviri și le
vezi în comportamentu-i rafinat, în felul cum vorbește și, respectiv, cum gândește. Educația aleasă de acasă, apoi școala, selectarea cu grijă a unui mediu pe care, dacă nu-l poate educa după etichetele ei, cel puțin, nu-l respinge, că altul nu este, le potrivește în cuvintele lui Confucius: ,,Natura ne aseamănă, educația ne deosebește”.
Până la urmă, consideră Ana, „nu bogățiile, nu hainele, nu tehnologiile, ci educația te definește și-ți conferă statut într-o societate. Nimeni nu va fi impresionat de noul tău smartphone, această achiziție nu te diferențiază de restul, niciodată. Deși unii gândesc așa, eu tind să cred că aceștia
nu formează o majoritate și că educația mai este o prioritate”.
Liceul i-a rămas în suflet. A fost o elevă cu aplecare spre studiu, spre lecturi, spre a-și forma propria conștiință că intelectul nu se uzează, chiar și azi când acesta mai puțin este apreciat. Cea mai bună școală, susține viitoarea jurnalistă, cei mai buni educatori, care te învață să spui „mulțumesc”, „te rog” sunt părinții. E greșit și contradictoriu să crezi că profesorii se fac responsabili de educația și evoluția copilului.
S-a născut în satul Nemțeni, r-nul Hâncești, într-o familie minunată, iar la Liceul „V. Alecsandri” din Chișinău (directoare Daniela Vacarciuc) a descoperit-o pe Ana, „nu, nu pe Ana Blandiana, ci pe mine” pentru care le este recunoscătoare profesorilor. În adolescența ei timidă, un infim profesor (poate ca autoarea), vedea în sufletul acestei eleve buna creștere, bunul simț și multă precocitate intelectuală, cărora le da ghionturi ca să răbufnească și să înflorească Ana cea cu multă inteligență. Facultatea din Galați a călit-o și mai mult, și-a descoperit pasiunea pentru literatură, demonstrând că-și poate depăși fricile și limitele. Poate viața, poate școala din România, poate profesorii buni au făcut-o să înțeleagă că „în secolul XXI, oamenii nu mai sunt ce au fost cândva, puțini se vor bucura pentru tine, puțini îți vor spune ,,spor” și tot mai puțini te vor ține de mână, totul depinde de tine, de ambiția, de voința și de curajul tău”.
O întristează inadaptarea intelectualului și în această eră a performanțelor sociale, iar vorba profesorului universitar Cătălin Negoiță ,,în ziua de azi este greu să fii un om cult, pentru că niciodată n-o să te poți conforma realității. Fie te supui și-i devii complice, fie te retragi și trăiești într-o lume paralelă, lipsită de conveniențe și compromisuri” o îndeamnă să meargă mai departe.
Și Ana Șindilă se transformă într-un Don Quijote contemporan sau, mai nou, trăiește absurdul alături de personajele lui Eugene Ionesco.
Urmărește și citește revista „Natura”. La unul din cursurile de specialitate a analizat un format de ziar și a ales revista noastră. La întrebarea „de ce?” a răspuns fără rețineri: pentru că astăzi omenirea se confruntă cu multiple probleme de ordin ecologic, acestea fiind nocive atât pentru noi, cât și pentru natură. Pentru că Republica Moldova are locuri extraordinar de frumoase, care merită a fi cunoscute/văzute și de către frații noștri de peste Prut. Prin urmare, am analizat fiecare rubrică și, desigur, am pus foarte mult accent pe sloganul revistei: ,,Ecologia - o șansă pentru mileniul trei”.
Silvia STRĂTILĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 342
Susține Natura.md: Devino Patron!