Nu căutați prea mult „focul sacru”
natura.md
Apr 21, 2025 09:02
16
0
Noi, oamenii, zi de zi, ceas de ceas, aproape clipă de clipă, suntem ispitiți sub diferite forme de puterea celui rău - sufletește și trupește. Și aceste încercări, se pare că sunt mai pronunțate în perioada postului și în mod aparte în intervalul dinaintea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Pentru mine, ca preot, dar am constatat că și alți slujitori ai cultului ortodox, în perioada de sfârșit de post, ne mai confruntăm cu o ispită în plus - ,,focul sacru”. Scriu această sintagmă cu litere mici și între ghilimele, fiindcă majuscula imprimă o nuanță de sobrietate, dar și de divinitate, ceea ce în cazul nostru, nu e așa. Așadar, să ne amintim, că afacerea cu ,,focul sacru” a apărut îndată după ce fariseismul, adică comuniștii ,,îndumnezeiți” au luat puterea la Chișinău în 2001. Adică, vedeți, voi ortodocși basarabeni, adevărații creștini sunt comuniștii. Ei, sărmanii, împreună cu înalte fețe bisericești ale Mitropoliei Moldovei, Patriarhia Rusă, se smeresc până la aceea că se duc la Ierusalim nu pe jos, nu cu căruța, dar cu amărâtul de avion. Cu bilete procurate din cei ,,doi bani ai văduvei”.
Dar până la smerenie să deschidem dvera (perdeaua) și să descifrăm într-o formă modestă, simplă, ,,tainele” ,,focului sacru”. În primul rând, însăși noțiunea de ,,foc” este incompatibilă și inadecvată cu cea de ,,sacru”. De ce? Fiindcă ne dăm palme. Cum? Iată cum… În toate Molitfelnicele, cărți de cult ortodox, indiferent de anul sau locul editări lor, la slujba sfeștaniei (Agheasma) este o rugăciune în care stă scris: „Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta (sau casa aceasta) și toate orașele și satele de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri…” Ce ne facem cu rugăciunea?! Când amintim de foc, scriem între paranteze sau rostim - cu excepția: ,,focului sacru”. O rugăciune cu același mesaj, întâlnim și la rânduiala binecuvântării casei noi sau simplu spus: sfințirea de casă. La slujba din Noaptea Învierii, către ora 12 noaptea, preotul, de pe amvon, ținând în mâini o făclie, rostește către credincioșii din biserică chemarea: Veniți de luați lumină! Dacă făclia preotului ar fi aprinsă de la ,,focul sacru”, adus de către înaltele fețe bisericești chiar de la Ierusalim, normal că preotul ar trebui să zică: ,,Veniți de luați foc”. Toată lumea știe ce înseamnă „a lua foc”. Și încă ceva: chemarea ,,Veniți de luați lumină”, cum am mai spus, trebuie s-o rostească toți preoții. Către ora 12 noaptea. Cum îşi închipuie înaltele fețe bisericești că acest ,,foc sacru” ar putea să ajungă într-o biserică ,,ce se află la 200 kilometri de Chișinău?! Și cine trebuie să aducă acest ,,foc sacru?”. Preotul desigur, dar acesta e dator să fie în altar, în biserică, la acel ceas. Se bat cap în cap realitatea cu logica, dar faptul acesta mai puțin contează. Important e ca la Chișinău să fie ,,foc sacru”, unde cei doi bănuți ai văduvei se pot transforma în coșcogeamite ,,leoi” sau chiar ,,euroi”. Și la ce oră, Doamne, se aprinde „focul sacru” la Ierusalim, căci, către 12 de noapte ajunge la...Chișinău?! Blasfemie, blasfemie, fraților!
Iată în câteva cuvinte, în ce constă ,,divinitatea” focului de la Ierusalim. Unde mai pui că un zbor la Ierusalim, pe banii văduvei e o adevărată tentație. Apropo, îmi povestea cineva dintre mireni, care într-un an a făcut parte din grupul de evlavioși, porniți în misiunea ,,apostolică”, cǎ, doar după ce șeful delegației a tras o sută de grame, avionul a primit blagoslovenie să decoleze.
Și Mitropolia Basarabiei s-a aventurat în povestea cu ,,focul sacru”. Probabil ca ,,să fie în rând cu lumea”. Fiindcă, lumea noastră, dacă observă că nu faci cum face biserica rusă, devii în mod automat - eretic, schismatic. Sau Dumnezeu știe ce. Așa se întâmplă, fiindcă unii oameni de-ai noștri mai mult cred în propaganda rusească făcută prin filiera bisericii decât în Iisus Hristos, care a mărturisit „sunt lumina lumii”: Ioan: 9,5. Deci nu ,,focul” lumii.
Așadar, în Noaptea Învierii, orice lumânărică aprinsă în biserică de la făclia din mâinile preotului, pe care, la rândul lui, a aprins-o de la candela de pe Sfânta Masă, din Sfântul Altar, devine Lumină Sfântă, a Sfintei Învieri. Așa cǎ, iubiți oameni, vă dorim sărbători fericite. Și nu căutați prea mult la formă (,,focul sacru”), dar la conținut. La dragostea lui Hristos.
În Postul Mare, pe timpul lui Ștefan cel Mare, nimeni nu se ducea la Ierusalim pe cal ,,sânge pur” ca să aducă ,,foc sacru”. Cu toate astea, în biserici, în sufletele oamenilor, în Noaptea de Paști era prezentă Lumina Învierii, Lumina lui Hristos.
Pr. Anatol Cristea
P.S. Cred eu că nici noțiunea de ,,focul veșnic” nu-i binevenită, fiindcă cei care au murit pe front și-au dat viața pentru a stinge focul, nu pentru a-l face veșnic, că foc veșnic va fi în iad ,,unde viermele nu doarme și focul nu se stinge” (Molitfelnic). Corect ar fi: eternǎ amintire!
Autor: Anatol Cristea
Articol publicat în revista NATURA, nr. 398
Susține Natura.md: Devino Patron!
