Oraşul-bijuterie
natura.md
Feb 1, 2021 04:15
2798
0
Tic-scârț-tac-scârț. Asistăm, în Turnul cu Ceas al Cetății Medievale, la un duet și, uneori, duel sonor, între lemnul de pe platforma lui exterioară ce se frământă sub pașii noștri atenți și ecoul slab al mecanismului ceasornicului răzbătând din interiorul construcției seculare. Intermitent, pătrunde printre bătăile ritmice ale inimii admirabilei mașinării, ecoul gândurilor nerostite ale fascinantelor figurine simbolice parte din acest sistem. Putem auzi inclusiv ecoul anului 2020 ce s-a îndepărtat de noi „bombănind” mâhnit că mulți oameni au fost cam supărați pe el. Strălucirea Sighișoarei, această „Perlă a Transilvaniei” și „Bijuterie Medievală a României”, te poate face să uiți, însă, de emoțiile mai puțin prielnice inimii și minții.
De data aceasta, vom cutreiera împreună, de la înălțime, cu ochii (sufletului) străduțele din piatră cubică și arhitectura locului. Parcurgem fiecare dintre cele patru laturi ale distinsului Turn cu Ceas (aproximativ 64 de metri înălțime), făcând, astfel, nu doar ocolul lui de câteva ori în 80 de minute, ci și al orășelului, centrul istoric al căruia este inclus în patrimoniul mondial UNESCO începând cu anul 1999. Chiar dacă afară vremea recită poezii în stil aproape bacovian, culorile vii, dar fine ale acestor împrejurimi pitorești scriu poezii în condei…alecsandrian.
Din când în când, folosim binoclul, ca să explorăm cu precizie detaliile giuvaierului numit „Sighișoara” și să citim ce ascunde printre rânduri… rândurile din lemn care formează un coridor, de exemplu, deasupra Scării Școlarilor/Scării Acoperite (1642). Dacă traversezi „tunelul” într-o zi mai însorită, vei asista la un spectacol între semiîntunericul din interiorul culoarului și fasciculele de lumină ce se strecoară printre bârne. Adeseori, acest joc ce se duce pe treptele care străbat Dealul Școlii, va fi însoțit și de notele lirice ale unor „trubaduri”. Poeții-cântăreți și, uneori, chiar cavalerii în armură, ne vor „purta” cu… versul, glasul și cu pasul atât de dibace pe cărările istoriei și ale Sighișoarei, încât nici nu ne vom da seama când/cum ajungem să trecem pe sub ferestrele elegante ale Casei Venețiene (Casa Mann).
Dacă întoarcem, însă, privirea înspre clădirea în nuanță galbenă de vizavi – Casa Vlad Dracul (fiul lui Mircea cel Bătrân, tatăl lui Vlad Țepeș) în care ar fi locuit unul dintre vestiții domnitori ai Țării Românești din perioada secolului al XV-lea – ne trezim repede la realitate. Cu toate acestea, de la depănarea câtorva legende mustoase e puțin probabil că ne vom abține. Aerul rece de iarnă și căldura acestui ținut se împletesc cu măiestrie, îmbiindu-ne la discuții în jurul unor căni de ceai cu miere, cătină și ghimbir.
Înainte de a ne permite asemenea activități, să încercăm a încheia, totuși, ce am început. Revenim cu picioarele pe pământ… în binecunoscutul Turn cu Ceas și cu acoperiș memorabil, îmbrăcat în țigle care, împreună, una lângă cealaltă, par să descrie penajul unui păun. Acesta a servit în trecutul îndepărtat drept sediu al Sfatului (Primăriei) din Sighișoara, iar în prezent găzduiește Muzeul de Istorie. Continuăm să asimilăm tainele orașului, plimbându-ne ochii pe diversele-i fațade „fardate” corespunzător veacurilor trăite. Observăm, cu această ocazie, că fortăreața în care ne aflăm, populată și astăzi, e străjuită de gardieni demni – numeroase construcții de apărare ridicate de către meșteșugarii breslelor de cândva: Turnul Fierarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Frânghierilor, Turnul Tăbăcarilor etc.
Deși v-am dezvăluit doar subtil acest fapt, acum vreau să dau și cărțile pe masă – ale lui Jules Verne, mai exact, căci odată cu înconjurul balconului din Turnul Orelor și al localității, am făcut, în celași timp, un tur al „lumii”. De-a lungul balustradei găsim încadrate în lemnul acesteia plăcuțe metalice care indică direcția și distanța, pe cale aeriană, în linie dreaptă, din punctul respectiv către diferite destinații ale globului pământesc: Belgrad (365 km), Madrid (2.360 km), New York (7.431 km), Stockholm (1.520 km), Sydney (15.438 km), Tokyo (8.890 km), chiar și… Polul Sud 14.025 km).
Geografia lăuntrică ne arată, însă, că între Sighișoara și inimile noastre… nici nu există distanțe.
P. S. Conform datelor prezentate în „turnul de comandă” din Orașul bijuterie și potrivit kilometrilor afișați la bord, rândurile în cauză au călătorit pe următorul traseu – începute la 221 km de Sighișoara (București) și trei ani distanță, au fost finalizate la 320 km de Sighișoara (Chișinău) și aproape 450 km apropiere pe cale terestră între cele două capitale românești.
Sorenela RENIȚĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 347
Susține Natura.md: Devino Patron!
