Oraşul pe note de vals
natura.md
Dec 20, 2021 02:39
2486
0
Undeva, într-un dulap, câteva cutii obișnuite adăpostesc niște obiecte mici și, aparent, la fel de comune precum casele lor de carton. Din când în când, însă, odată cu reapariția unor amintiri ce le atribuie semnificație acelor lucruri, ele devin…magice, creează forfotă și se zbat până nu le scoți la lumină.
Zilele trecute mi s-a perindat prin fața ochilor o știre care includea fotografii dintr-un aeroport și, pe nesimțite, m-am trezit întrebându-mă când și unde a fost primul meu zbor. Eram aproape sigură de răspuns, dar îmi trebuia, totuși, o confirmare, fiindcă trecuseră ani buni de atunci. În acel moment, cutiile au început să se cutremure și nu s-au lăsat îmblânzite, până nu le-am deschis. Acolo mă așteptau, printre altele, un ambalaj de ciocolate Mozartkugel, o piesă de puzzle cât întreaga palmă, pe care fusese desenat un segment din policroma clădire proiectată de artistul Friedensreich Hundertwasser și un vechi jurnal între paginile căruia, pusesem drept semn de carte la fila cuvenită acestei experiențe, primul bilet de avion (2006).
Să ne lăsăm mai departe gândurile purtate înspre…Viena, o capitală elegantă, rafinată, istorică, prin venele căreia curge seva culturii, dar și unduirile melodice ale unui fluviu pitoresc foarte drag nouă – Dunărea albastră, unduiri pe care compozitorul austriac Johann Strauss fiul le-a trăit și transpus în note de vals devenite emblematice. Grandoarea acestei neobosite ape ce străbate zece state europene poate fi admirată de la înălțimea de peste 150 m, din turnul de observație care-i poartă numele – Donauturm (~252 m). Chiar și la circa 65 de m, panorama ce se deschide din vagoanele Roții Uriașe (1897), unul dintre simbolurile orașului, nu e mai puțin spectaculoasă. Aceeași apreciere poate fi făcută și la adresa parcului de distracții unde se află Marea Roată – Prater. Aici e locul în care dacă visai cândva să devii Super(wo)man, poți s-o faci timp de câteva minute. Dacă nu ai probleme cardiace, urcă în Volare și vei înțelege la ce mă refer.
Să ne deplasăm, în continuare, mai în „adâncul” acestei metropole, adică în zona centrală, către unul dintre monumentele arhitecturale gotice care definește orizontul vienez – Catedrala Sfântul Ștefan. Acoperișul cu cele aproximativ 230.000 de țigle multicolore și mozaicurile vulturilor bicefali bucură privirile trecătorilor, iar sunetul orgii ce se răsfrânge afară ne ademenește în interiorul domului care se dovedește a fi la fel de impunător.
Mergând pe jos minimum 900 de metri în direcția sud-vest, ne apare în cale…un șirag de perle rare – spații verzi ca Volksgarten, Heldenplatz, Burggarten împreună cu sera Art Nouveau, unde se găsește Casa Fluturilor și clădiri remarcabile precum cele ale Curții de la Viena/ complexului Hofburg. Dintre acestea, menționăm Biblioteca Națională a Austriei, între rafturile căreia îți dai seama că singura limbă pe care o mai cunoști în acel moment e…tăcerea. La Muzeul Albertina, chiar dacă nu vei gusta „Sărutul” lui Klimt, deși o poți face la Belvedere, te vei delecta cu opere de o inestimabilă valoare ale lui Monet, Degas, Renoir, Picasso, Dürer și, în premieră pentru Austria, până în ianuarie 2022 – Modigliani. Multe dintre picturile lui îți vor atrage atenția prin ochii lipsiți de pupile, goi sau, poate că, de fapt, plini de conținut, introspectivi, ilustrând niște ferestre către cosmosul nostru lăuntric. „Când îți voi cunoaște sufletul, îți voi picta ochii.”, zicea Modigliani.
La nici un kilometru de Albertina se află și Muzeul de Istorie a Artei, de asemenea, bogat în lucrări prețioase. Pentru că am explorat, însă, o galerie, decidem să diversificăm programul, vizitând geamănul său arhitectonic, construcții în oglindă – Muzeul de Istorie a Naturii. Astfel, ne-mbarcăm într-o călătorie fascinantă și interactivă de cunoaștere profundă a mediului înconjurător. Exponatele, peste 30 de milioane la număr, de la minerale, meteoriți până la girafe, elefanți, lei ori chiar rămășițele unor animale preistorice sunt atât de bine clasificate, organizate și marcante, încât, pur și simplu, vei tot dori să revii în acest spațiu al învățării.
Deși ne distanțăm treptat de complexul Hofburg, oriunde am merge, parcă tot suntem însoțiți de amprenta acestuia. Străzile par să aibă…o viață a lor, o atmosferă aparte, atât de bogată în finețea detaliilor, încât ai impresia că te plimbi mereu pe coridoarele și prin sălile de baluri ale unui imens palat în aer liber, un oraș-palat ridicat și decorat de către cercul celor mai iscusiți meșteri ai lumii și timpurilor. Dacă vi se pare o exagerare, vă rog să discutați cu Viena și veți vedea pe pielea voastră cât de înzestrată e cu un talent natural de a convinge. N-a fost în zadar, totuși, inimă de imperii și arena de negocieri a diplomaților, în prezent continuând să fie sediul unor însemnate organizații internaționale.
Apropo de reședințe aristocratice, ne-ndepărtăm un pic de miezul capitalei, pentru a rătăci pe culoarele și camerele fabulosului fost palat de vară a Habsburgilor – Schönbrunn, inclus împreună cu legendarele sale grădini în patrimoniul UNESCO începând cu anul 1996. Mai degrabă plutind sau valsând decât mergând, ne minunăm de măreția interioară a edificiului cu elemente uneori mai solemne, alteori mai „jucăușe”, așa cum este în „firea” expresivului rococo, iar mobilierul cochet de epocă, pur și simplu, ne vrăjește. Aleile cu arbori, arbuștii, decorațiile florale, fântânile arteziene, statuile din curtea împărătească te-nvăluie și ele definitiv în povestea locului.
Ne-ntâlnim cu un labirint. Pornim pe drumurile sale încurcate nu înainte, însă, de a lăsa un fir al Ariadnei în urma noastră, ca să ne găsim, peste ani, calea înapoi spre Viena.
Sorenela RENIȚĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 357
Susține Natura.md: Devino Patron!
