Orheiul Vechi: un muzeu în aer liber ce trebuie protejat
natura.md
Iul 22, 2021 04:26
3104
0
Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi reunește un important patrimoniu cultural, arheologic și natural, fiind o locație renumită pentru peisajele speciale, cadrul arheologic de excepție, habitatul rural tradițional, originalitatea etnografică și diversitatea speciilor de floră și faună care discret își îndeplinesc importantele funcții în menținerea echilibrului ecologic și evoluția mediului înconjurător.
Având o suprafață de 4978,99 ha, această rezervație are un statut special și constituie cel mai important sit cultural din Republica Moldova, aflându-se și în procesul de nominalizare pentru a fi înscris în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO. Potențialul istoric al acestei rezervații este reprezentat de complexul muzeal Orheiul Vechi, ce cuprinde câteva zeci de hectare ale orașului medieval Orhei (sec. XIII– XVI), denumit ulterior Orheiul Vechi și două promontorii mari (Peștera și Butuceni), la care se alătură trei promontorii adiacente mai mici (Potarca, Selitra și Scoc). Pe teritoriul acestor promontorii se află ruinele unor fortificații, locuințe, băi, lăcașuri de cult (inclusiv mănăstiri rupestre) atât din perioada tătaro-mongolă (sec. XIII–XIV), cât și moldovenească (sec. XV–XVI). Dovezile istorice arată că pe acest teritoriu a existat orașul Shehr al Jedid, care a fost reședința conducătorului Hoardei de Aur, Abdallah han, în perioada
1363–1365.
Potențialul natural al Rezervației cultural-naturale Orheiul Vechi este foarte complex și e reprezentat de rezervația peisagistică Trebujeni (500 ha) și masivele de pădure din fondul silvic național. De asemenea, rezervația este caracterizată de peisaje de stâncărie, acvatice, de luncă și cele agricole.
Relieful din această rezervație esteunul complex, care îmbină structuri geologice sarmațiene vechi de circa 13 milioane ani cu roci argiloase de circa 1,8 milioane – 10 mii ani, care sunt toate acoperite de soluri de cernoziom formate în ultimii 8 mii ani. Rezervaţia păstrează sedimente geologice și vestigii arheologice ce ilustrează procese naturale și culturale consumate în timpuri străvechi. Elementul geomorfologic de bază este valea râului Răut, care are o formă de defileu și chei și este secționată de multe văi abrupte, apărute ca urmare a proceselor fluviale. Pe lângă aceste văi, geomorfologii au identificat câteva forme de relief absolut unice pentru Republica Moldova – dolinele, uvalele și câteva formațiuni de carst conic. Stâncile care formează canionul ating în medie altitudinea de circa 100–130 m.
Pe teritoriul acestei rezervații pot fi găsite specii de faună rară pe plan regional și european, multe plante figurând în Cartea Roșie a Republicii Moldova și în Lista Roșie a Europei. Varietatea compoziției floristice include aproximativ 500 specii de plante, dintre care 69 specii de plante rare. Cinci specii: feriga de stâncă (Asplenium ruta-muraria), drobișorul (Genista tetragona Besser), șiverechia (Schivereckia podolica), dediţelul (Pulsatilla grandis) și crinul de pădure (Lilium martagon L.) figurează în Lista roșie a Europei. O altă specie importantă este și laleaua pestriță (Fritillaria meleagroides).
Fauna rezervației este și ea foarte diversă, aici putând fi întâlnite specii de mamifere, păsări, reptile și insecte emblematice pentru Republica Moldova.Herpetofauna este reprezentată de șarpele lui Esculap (Zamenis longissimus), șarpele cu abdomen galben (Coluber jugularis) și șarpele de alun (Coronella austriaca) – toate fiind în pericol de dispariție. Amfibienii sunt reprezentaţi de 6 specii de broaște, dintre care broasca-săpătoare-brună (Pelobates fuscus) este inclusă în Cartea Roșie a Republicii Moldova. Pajiștile din apropierea albiei Răutului reprezintă locul unde mai pot fi găsite populaţii de popândău pătat (Spermophilus suslicus) – o altă specie periclitată la nivel european. Mamiferele carnivore precum jderul de pădure (Martes martes), jderul de piatră (Martes foina) și pisica sălbatică (Felis silvestris), dihorul de stepă (Mustela eversmannii), nevăstuica (Mustela nivalis) sau bursucul (Meles meles) găsesc malurile stâncoase ale versanţilor Răutului, dar și pădurile de platou, foarte primitoare și prielnice pentru vieţuire și convieţuire.
Mamiferele copitate, precum căprioarele (Capreolus capreolus) și mistreţul (Sus scrofa), se arată rar din cauza activităţii recreaţionale intense și a lucrărilor de amenajare forestiere. Peșterile, grotele și cavităţile din malurile stâncoase ale canionului ce străbate Rezervația cultural-naturală „Orheiul Vechi” reprezintă locuri unde diverse specii de lilieci își găsesc condiții potrivite de adăpost. Prin urmare, rezervația culturalnaturală Orheiul Vechi reprezintă un muzeu în aer liber, ce reunește importante exponate ale istoriei, culturii și naturii din Republica Moldova.
Toate aceste resurse sunt deosebit de importante, iar conservarea și perpetuarea acestora este necesară – din acest motiv trebuie să înțelegem că această arie protejată nu trebuie să fie un parc de distracții sau o zonă de agrement pusă la dispoziția noastră sub orice formă. Considerăm că instituțiile abilitate ale statului sunt datoare să curme, nu să justifice abuzurile în lanț. Sperăm să se intervină prompt pentru a păstra pe vecie comorile de la Orheiul Vechi.
Ana APINTEI
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 353
Susține Natura.md: Devino Patron!
