Pâinea
natura.md
Ian 16, 2023 12:53
1482
0
În această lume și pe această planetă a oamenilor, într-un cătun aşezat la poale de munţi, la jumătatea unui secol şi în miezul unei luni de iarnă, într-o familie numeroasă a unui pământean, iată, se mai naşte un copil.
E un băiat la care te poţi uita, căci cu soarele nu are de gând să se ia la întrecere și într-un an crește la fel ca şi ceilalţi semeni ai săi. Atunci când copiii, la vârsta potrivită, iau calea şcolilor, merge şi el cu ei. Îi place, desigur, precum celorlalți să se hârjonească, să admire flori și să asculte tril de păsări. Mai ales preferă să urmărească noaptea stelele cerului, apoi să se viseze pe tărâmuri fermecate de basm. Dar trec niște ani și vine timpul să susțină examenul de maturitate. Majoritatea acestor oameni, după o tradiţie a neamului, preţuieşte în primul rând măiestria de a coace pâine.
Tinerii participă la un concurs pentru cea mai bună, mai frumoasă şi mai gustoasă pâine. Câştigă însă cununa de slavă doar pâinea care își păstrează calitățile un timp cât mai îndelungat. Selecţia şi aprecierea e făcută de un juriu competent și numeros, în frunte cu un înţelept. Acesta este Timpul - alb și uscat de bătrânețe, incoruptibil și neîndurător de exigent.
Astfel, începe Băiatul să se inițieze în tot ce trebuie să știe pentru a susține examenul existenței sale pe fața pământului. Dar, abia pornite pregătirile, i se arată deodată zâna destinului său. Ea îl sfătuieşte să plămădească aluatul doar într-un răstimp de treizeci și nouă de clipiri de pleoapă. Apoi să amestece neapărat în el şi gândurile sale cele mai profunde, şi amintirile sale cele mai luminoase, şi viziunile sale cele mai frumoase. Băiatul respectă cu strictețe sfaturile și, la timpul potrivit, se prezintă la judecată cu pâinea sa de toate zilele.
Aici vede pâini neasemuit de frumoase. Unele au semnele celor mai gingașe flori de pădure. Altele îi amețesc pe jurați cu îmbătătoare arome ale cerului spălat de ploi primăvăratice. Apoi mai sunt și pâini care reflectă chipurile mai-marilor lumii, în speranța de a le câştiga indulgenţa. Băiatul cu pâinea sa modestă înţelege, resemnat, că locul său e cel din urma tuturor.
La drept vorbind, aşa se şi întâmplă. Însă vine clipa când bătrânul, temutul şi neînduplecatul Timp, trece cu bagheta sa magică peste puzderia de pâini. Într-o clipită se prefac mai toate în bulgări de pământ sau coji mucegăite şi uscate ca iasca. Unele ajung să devină praf și pulbere, altele - turte de lut împietrit. Doar pâinea băiatului rămâne rumenă și proaspătă, de parcă ar fi fost scoasă chiar atunci din cuptor. Cum rămăsese cel mai din urmă, Băiatul se pomeneşte deodată cel dintâi.
Iar când se grăbesc să guste din pâinea lui nenumăraţi bărbaţi şi femei, bătrâni şi copii, fiecare dintre ei îşi vede aievea mama, privindu-i dulce dintr-o negură de vremi... Apoi mai zăresc niște flori și gâze într-o poiană de argint, jucând la o nuntă, dar și un șir de plopi fără de soț... Mai simt și niște flori de tei, curgând ușor și lin în pletele unei fete, care se dovedește a fi o preafrumoasă fiică de împărat, precum fecioara-i între sfinți și luna-i între stele... Aud şi nişte tânguioase sunete de clopot, seara, pe deal, apoi ascultă și niște profunde învățături ale unor oameni de alte neamuri... Chiar înțeleg și tâlcul celor spuse în istoria cu cinci, apoi cu pâini care au potolit odată foamea unei nenumărate mulţimi…
Și toți care se înfruptă din pâinea Băiatului adună apoi coşuri de firimituri pentru a plămădi cu ele alte pâini. Şi nu uită să transmită din gură-n gură, secole la rând, numele celui care hrănește necontenit nu doar neamul românesc, ci și întreaga suflare omenească. E vorba de cel care a fost, este şi va fi de-a pururi Mihai Eminescu.
Nicolae RUSU
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 371
Susține Natura.md: Devino Patron!
