Pânza lui Faraon
Aceasta a fost acum doi ani, când aproape nimeni nu știa despre pandemia Covid-19 și nu se aștepta la așa ceva. În acel moment, conform tradiției, săpam grădina bunelului.
Bunicul meu Vasile, dogar de profesie, mi-a insuflat că pământul trebuie să fie săpat în toamnă, înainte de venirea înghețului...
Când m-am uitat atent, accidental și neașteptat, la un copac uscat, la marginea părții de nord-vest a grădinii, am observat un fel de păienjeniș fabulos. Impresionat, mi-am uitat și numele, și unde sunt. Am lăsat săpatul și am fugit după cameră. În America există conceptul de „Gold Rush” - goana după aur. Se pare că eu am avut o stare similară - „Febră de săpare” și „Febră fotografică” și „am prins dintr- o lovitură doi iepuri”, ceea ce nu este tipic pentru mine.
Calitatea imaginii, însă, era de dorit să fie mai bună. Dar nu judecați aspru, dragi cititori. Din cauza emoțiilor mari, am rămas fără cuvinte și nu m-am putut liniști. După cum se spune, fotografii unice se fac „la locul potrivit, în momentul potrivit”. O legendă străveche spune că „după ce ai săpat o grădină, vei găsi bogăție”. Deși au trecut vreo două decenii de la plecarea bunicului meu Vasile, nu am găsit un „cufăr de avere”, ci o „bogăție fotografică” - un subiect unic. Au trecut de atunci aproximativ doi ani și nu pot să-mi dau seama cum să înțeleg imaginea?
Există oare o arhivă-fototecă de păianjeni din lumea întreagă, în vest sau Orient, fie că sunt păianjeni din jungla din India, Africa sau America de Sud? Există o rețea cu aceeași configurație în altă parte? Sau lucrarea mea este prima și unica?! Nicăieri în internetul lumii nu am găsit o astfel de „Pânză a lui Faraon”. Există multe minuni pe planeta Pământ. Aș vrea ca și lucrarea mea să fie în rând cu minunile lumii. „A dori nu este dăunător”, cum spunea tatăl meu, Ion Chibzii, fotograf și el. Dragi cititori, ce părere aveți despre asta?
Radu CHIBZII, Chişinău
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 350
Susține Natura.md: Devino Patron!