Parcul dendrologic și conacul de la Cuhureștii de Sus

natura.md Feb 3, 2022 02:06 2649 0

Conacul boieresc de la Cuhureștii de Sus. Foto: Ghoerghe Țîcu

Iarna călătoriile se răresc în calendar, iar destinațiile la care visez rămân cuminți pe hartă, în așteptarea unei zile însorite de primăvară. Între două ninsori, răsfoiesc prin amintirile proaspete ale anului care tocmai a plecat, și îmi aduc aminte de locurile pe unde pașii m-au purtat în zilele lungi de vară.

Printre destinațiile arhicunoscute, vizitate de atâtea ori, mi-a răsărit un drum pe care l-am străbătut anul trecut, pentru prima oară în viața mea: drumul către Cuhureștii de Sus, raionul Florești. Aici se află un încântător parc boieresc, care probabil forma pe timpuri, alături de Parcul din Țaul, Cubolta, Mândâc și Ivancea o salbă de parcuri dendrologice, unde rafinamentul arhitectural se împletea cu dragostea de plante. Istoria parcului, dar și a localității în general, merge mână în mână cu destinul familiei căpitanului Radu Bogdan – un boier care în anul 1776 s-a căsătorit cu fiica boierului Vartic și a primit ca zestre moșia Cuhureștii de Sus. Proprietatea a fost moștenită de Ioan Bogdan, fiul acestui cuplu, care la rândul său a avut trei copii: Eugenia, Vasile și Alexandrina. Fiul său, Vasile Bogdan, a construit aici în a doua jumătate a sec. al XIX-lea un conac în centrul satului, în stil eclectic (varietate stilistică a arhitecturii secolului 19, caracterizată de o combinație de elemente din diverse stiluri istorice). Pe lângă clădirea propriu-zisă a conacului, boierul a mai construit beciuri, moară și alte clădiri auxiliare.

Ruine de pe teritoriul conacului boieresc de la Cuhureștii de Sus. Foto: Gheorghe Țîcu

Istoricii din trecut considerau că acest conac a fost construit de boierul Ioan Bogdan, însă cercetările ulterioare au demonstrat că această construcție datează din epoca fiului său - Vasile I. Bogdan, renumit pentru pasiunea sa față de agricultura inovativă. El a decis să amenajeze pe moșie un parc dendrologic în care să planteze specii rare de plante decorative, aduse de peste mări și țări. De exemplu, aleea de la intrarea spre conac a fost formată din arbori precum arțarul (Acer platanoides), paltinul argintiu (Acer saccharinum), jugastrul (Acer campestre), velnișul (Ulmus laevis) și teiul argintiu (Tilia tomentosa). În fața conacului s-au plantat specii native de foioase, precum carpenul, frasinul și arțarul. Printre aceștia apare și un exemplar de plop piramidal (Populus piramidalis) și un exemplar de plop negru (Populus nigra).

Arborii din fața conacului. Foto: Gheorghe Țîcu

Însă adevăratul festin de arbori exotici începea din partea dreaptă a conacului, unde au fost plantate exemplare de pin negru (originar din regiunea mediteraneană), bradul argintiu și mesteacănul argintiu (ambele origi- nare din zona montană a Europei), bradul de Caucaz (originar la est de Marea Neagră), arțarul american și pinul de Oregon (ambele originare de pe continentul american) și salcâm japonez (originar de fapt din China). De fapt, se estimează că mai mult de jumătate din speciile prezente în parc sunt de origine străină.

Parcul dendrologic de la Cuhureștii de Sus. Foto: Gheorghe Țîcu

Când m-am plimbat prin acest parc m-am simțit ca o furnică printre uriași: arborii aceștia înalți de 30 m foșneau în înalturi, parcă ținând pe umerii lor bolta cerească. Nu credeam că avem la noi în Moldova arbori atât de uriași, cum văzusem numai în fotografiile din pădurile de sequoia!

Ar putea fi o imagine cu natură, iarbă şi copac
Eu între pinii uriași de la Cuhureștii de Sus. Foto: Gheorghe Țîcu

Acest parc dendrologic l-a inspirat pe vestitul Andrei Pommer să construiască ceva asemănător la Țaul. El a fost de fapt cumnatul lui Vasile Bogdan, căci era căsătorit cu Alexandrina, sora acestuia. Pommer a apelat la talentatul pomicultor I. Padalko, care amenajase parcul din satul Cuhureștii de Sus, pentru a realiza o lucrare la fel de măreață la Țaul.

Din păcate, atât parcul, cât și conacul se aflau într-o stare dezastruoasă atunci când am poposit acolo. Clădirea conacului era grav avariată, iar construcțiile adiacente erau într-o stare de ruină avansată. Pe întregul teritoriu al parcului creșteau bălării, iar grămezile de gunoaie aruncate prin beciuri și hrube vorbeau de o uitare și nepăsare cronică. În urma acestei vizite am rămas cu un gust amar, văzând cum patrimoniul nostru arhitectural și artistic este lăsat să degradeze de către autoritățile statului. Este de la sine înțeles că ruinele de astăzi ale mărețului parc își pierd pe zi ce trece orice valoare și orice atracţie turistică.

Starea actuală a conacului booieresc de la Cuhureștii de Sus. Foto: Gheorghe Țîcu

Ruine de pe teritoriul conacului boieresc de la Cuhureștii de Sus. Foto: Gheorghe Țîcu

Singura mângâiere pe care mi-a oferit-o această vizită a fost că am apucat să văd acești arbori maiestuoși, care au rămas să trăiască după ce stăpânii au dispărut de pe lume și s-au pierdut în negurile timpului. Acești arbori încă stau în picioare, la un secol de la plantare, și reprezintă cartea de vizită a acestei localități în care și-au legănat destinele oameni gospodari și cu dragoste față de frumos. Iată că expresia „Un arbore pentru dăinuirea noastră” a căpătat acum, pentru mine, un sens mult mai profund, grație acestor suflete care au lăsat un colț verde pe acest pământ!

Arborii falnici de pe teritoriul parcului. Foto: Gheorghe Țîcu