Parcul Național „Hoge Veluwe” din Olanda

Olanda este țara stejarilor

Din Chișinău, Olanda îmi apărea în minte ca o imensă întindere de câmpuri agricole, drepte și trase cu rigla, brăzdate de canale și presărate cu mori de vânt. De fapt, de la aeroportul Schiphol (Amsterdam) și până în inima țării, această imagine mi-a fost confirmată de fiecare dată când îmi întorceam privirea spre stânga sau spre dreapta trenului. 

Apoi trenul a ajuns la capăt de linie: biletul m-a informat că trebuie să cobor pentru că mai departe nu există cale ferată. De aici, se intra în mijlocul sălbăticiei olandeze, într-o superbă și nesfârșită pădure de stejar și fag. Această pădure densă, verde și răcoroasă, a fost pentru mine cea mai surprinzătoare descoperire. Am avut ocazia să văd astfel de păduri numai în Finlanda și în cele mai sălbatice zone din Statele Unite ale Americii, iar o parte din mine se aștepta să găsească salbe de lacuri finlandeze în spatele falnicilor copaci care străjuiau șoseaua națională. 

Pădurea imensă era destinația mea, căci în mijlocul ei se află parcul național „Hoge Veluwe” - o vastă arie protejată, născută din ambiția unui cuplu vizionar care a iubit natura și arta, și care a lăsat poporului olandez o moștenire rară. 

Pădurile frumoase ale Parcului Național „Hoge Veluwe”.

Istoria parcului național „Hoge Veluwe”

Acest parc natural a fost înființat de către vestitul om de afaceri Anton Kröller și soția sa Helene Kröller-Müller, la începutul secolului trecut. În Olanda postbelică, cuplul Kröller-Müller deținea un imens imperiu financiar, fiind echivalentul modern al unei familii de oligarhi ultraprospere. Fiind pasionați de natură, soții Kröller-Müller au cumpărat, în perioada 1909-1923, importante suprafețe de teren în regiunea Veluwe: le achiziționau de la fermierii din vecinătate și le lăsau să se re-sălbăticească. Pe această imensă suprafață, devenită privată, cuplul de magnați a importat multe animale sălbatice pentru a le vâna - concept firesc pentru acele vremuri. În timp ce Anton Kröller își mărea domeniul de vânătoare, Helene Kröller-Müller achiziționa importante obiecte de artă, precum tablouri și statui, având viziunea de a fonda un muzeu pe proprietatea privată a familiei sale. Fiind o femeie pasionată de artă și având gusturi foarte alese, ea a fost cea care a descoperit geniul pictorului olandez Vincent Van Gogh și l-a pus în valoare. 

Din păcate, cuplul Kröller-Müller a ajuns pe marginea prăpastiei financiare la începutul anilor 1930. Atunci a fost perioada când Marea Criză Financiară a mușcat din întreaga economie olandeză, iar soții Anton și Helene și-au văzut afacerile intrate în faliment. Deși au pierdut aproape tot ce aveau, cei doi soți nu au uitat de viziunea lor pentru natură și artă. Ei și-au donat guvernului Țărilor de Jos impresionanta colecție de artă, iar domeniul imens de vânătoare a fost predat unei fundații. Acest gest a venit la pachet cu câteva condiții impuse de cuplul Kröller-Müller: soții urmau să trăiască în interiorul parcului până la trecerea lor în neființă, iar statul urma să pună la dispoziția societății olandeze atât imensa colecție de artă, cât și uriașa suprafață de natură sălbatică. Astfel, în 1935 a fost înființat Parcul Național „Hoge Veluwe”, care a devenit al doilea parc național din Țările de Jos, iar pe baza colecției de artă a fost înființat în anul 1938 Muzeul Kröller-Müller. Helene a murit în 1939, la doar un an de la înființarea muzeului, iar Anton i-a urmat în anul 1941. Cei doi soți își dorm somnul de veci în interiorul parcului național „Hoge Veluwe”, păzind imensul patrimoniu natural și cultural pe care l-au dăruit poporului olandez.

Un parc național unic

În prezent, la aproape 100 de ani de la aceste evenimente, Parcul Național „Hoge Veluwe” este unica arie protejată privată din Olanda. Cu alte cuvinte, nu este deținută sau gestionată de stat, ci de o Fundație căreia i s-a oferit acest drept odată cu înțelegerea făcută de Anton Kröller cu statul. 

Parcul național se întinde pe o suprafață de aproximativ 54 000 hectare, fiind mărginit de trei localități care sunt totodată căi de acces: Otterlo, Hoenderloo și Schaarsbergen. Parcul constă din întinderi vaste de păduri de stejar, fag și multe alte specii de foioase. Printre ele se întâlnesc habitate specifice de landă, adică formațiuni vegetale formate din subarbuști și tufișuri, apărute în urma degradării pădurilor de stejar. Pentru mine, vederea acestor întinderi acoperite de arbuști pitici rezona cu un peisaj mediteraneean, transplantat în mijlocul pădurii de undeva din însorita Grecie. Mă așteptam ca la linia orizontului să fiu întâmpinată de marea albastră și nu de imensa pădure de stejar olandeză.

Parcul național „Hoge Veluwe”. Habitat de landă, caracterizat de prezența masivă a ierbii negre (Calluna vulgaris).

Un habitat adițional, foarte special și foarte diferit de pădurile noastre, este reprezentat de dunele de nisip. Acestea sunt mereu modelate de vânt, adăugând mult farmec și multă originalitate întregului parc național. Deși prezența nisipului pare bizară la început, acesta începe să aibă sens atunci când înțelegi particularitățile formării solurilor în Olanda. Întrucât exploatarea agricolă în această țară a fost intensă încă din Evul Mediu, stratul fertil a fost rapid înlăturat din cauza unor practici agricole agresive, expunând straturile de dedesubt, care erau alcătuite doar din nisipuri depuse aici pe vremea ultimelor glaciațiuni. Aceste nisipuri au fost purtate de vânt și depuse aleatoriu pe terenurile din regiunea Veluwe, acolo unde soții Kröller-Müller au început să cumpere pământuri în urmă cu peste 100 de ani.

Astăzi, cele trei tipuri foarte specifice de habitat creează un ecosistem unic, ce posedă o valoare naturală ridicată, fapt pentru care întreaga arie protejată este apreciată de cercetători ca fiind foarte valoroasă pe plan național. 

Parcul național „Hoge Veluwe”. Combinație de habitate: în prim plan dune de nisip, în plan îndepărtat pădure de conifere și foioase, și pe margini habitat de landă. Habitat de landă, caracterizat de prezența masivă a ierbii negre (Calluna vulgaris), dar în care începe să apară și Molinia sp.

Din păcate, atât habitatele de landă, cât și cele de nisip, tind în prezent să fie colonizate foarte repede de către pini - aceștia cresc inclusiv pe soluri sărace și sunt în stare să „umple” o vastă zonă deschisă în doar câțiva ani. Pentru a ține sub control răspândirea acestor copaci, parcul profită de prezența unui erbivor adus aici de pe vremea soților Kröller-Müller: muflonul. Această ovină exotică și-a demonstrat utilitatea de-a lungul anilor, ținând sub control pinii colonizatori și păstrând în acest fel o pondere suficientă de habitate deschise. Partea la care nimeni nu s-a așteptat a fost venirea lupilor în anul 2021: administrația crede că primii doi lupi care au venit în parc au redus la jumătate, în doar câteva luni, populația de mufloni existentă (de la 339 la 171 indivizi). În prezent, se consideră că  pe teritoriul parcului există 7 lupi care umblă liberi după bunul plac, iar muflonii sunt ținuți într-un țarc uriaș, mărginit de un gard electric de mare voltaj.

Parcul național „Hoge Veluwe”. Dune de nisip colonizate de pini.

Pe lângă mufloni și lupi, parcul este renumit pentru populația de cerbi comuni (Cervus elaphus), care umblă liberi prin pădure și ies pe înserate în zonele deschise din parc pentru a se arăta vizitatorilor. De asemenea, parcul național este casă pentru căprioare, mistreți, jderi, vulpi și bursuci, ultimele două specii obișnuind să hiberneze în vizuinile săpate în dunele de nisip. Circa 172 de specii de păsări pot fi întâlnite de-a lungul anului pe teritoriul parcului național „Hoge Veluwe”, 100 specii fiind cuibăritoare, iar restul - migratoare sau oaspeți de iarnă. Datorită prezenței stejarilor bătrâni și a întinderilor imense de pădure, parcul se poate lăuda cu prezența ciocănitorii negre (Dryocopus martius) - cea mai mare specie de ciocănitoare din Europa.

Parcul național „Hoge Veluwe”. Una din potecile parcului.

Cuvântul „Hoge” care se regăsește în numele parcului înseamnă „înalt” sau „ridicat” în limba olandeză, ceea ce denotă faptul că întreaga zonă se află la o altitudine mai mare decât restul țării (80-100 m), formând așadar un fel de platou. Acest platou s-a format în timpul ultimei epoci de gheață, fiind o relicvă a ghețarilor care au acoperit Țările de Jos în timpul glaciațiunii Saalien (acum 200.000- 105.000 de ani), fiind practic un complex de roci împinse de gheață. Grație acestui start geologic special, „Hoge Veluwe” are un aspect divers, care îl determină să fie cel mai surprinzător parc național din întreaga Olandă. Variațiile de înălțime, diversitatea de habitate, numărul mare de animale sălbatice și peisaje pitorești, face ca această arie protejată să fie foarte populară în rândul olandezilor, care adoră să-și petreacă vacanțele aici. Deși în parc este permis accesul cu mașini (doar pe anumite trasee), cea mai populară metodă de locomoție este bicicleta. Având la dispoziție peste 40 de kilometri de piste de biciclete, vizitatorii străbat parcul național în lung și-n lat fie cu bicicleta proprie, fie împrumutând una din cele 2000 de biciclete albe pe care administrația parcului le pune la dispoziția turiștilor în mod absolut gratuit. De asemenea, în parc există o mulțime de trasee de mers pe jos, plus câteva ascunzișuri din care poți observa fauna sălbatică.

Parcul național „Hoge Veluwe”. Una din parcările de biciclete ale Parcului.

Timp de cinci zile, am avut superba ocazie de a fi unul din vizitatorii acestui parc național și de a-i studia toate colțurile. În compania colaboratorilor, adică rangeri și oameni de știință, am explorat tainele parcului, am parcurs kilometri întregi prin pădure, am admirat turmele de cerbi, am adulmecat urmele de lup, am vizitat atracțiile culturale ale parcului și am înțeles mai bine dificila misiune de a gestiona o arie protejată astfel încât să fie primitoare pentru vizitatori dar și valoroasă pentru întreaga natură. M-am bucurat să văd că viziunea soților Kröller-Müller continuă să trăiască prin intermediul acestor colaboratori dedicați și am rămas impresionată de faptul că eforturile cuplului fondator nu s-au pierdut în negura istoriei, ci chiar au fost transformate în ceva durabil de către întreaga societate olandeză. 

Parcul național „Hoge Veluwe”. Centrul de vizitare arată oaspeților cele cinci elemente constituente ale Parcului.

Vizita mea în Parcul Național „Hoge Veluwe” a fost susținută financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Moldova, grație eforturilor personale ale Excelenței Sale, Domnul Fred Duijn, Ambasadorul Regatului Țărilor de Jos în Republica Moldova. Țin să-i mulțumesc cu multă recunoștință pentru oportunitatea oferită și pentru stabilirea contactelor profesionale cu administrația Parcului Național „Hoge Veluwe”. De asemenea, le mulțumesc călduros tuturor angajaților Parcului, în frunte cu directorul Seger van Voorst tot Voorst, care m-au primit cu brațele deschise și și-au petrecut orele de lucru răspunzându-mi la întrebări. Sunt oameni care cu siguranță își iubesc munca și se află în locul potrivit.

Silvia Ursul
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 380

Susține Natura.md: Devino Patron!