Pârjolteni

Descoperă Moldova
Sat, reședință de comună în raionul Călărași. Este situat la sud-vest de orașul Călărași, pe cursul mediu al râului Răcătău, afluent de stânga al Bucovățului. Atestat documentar în anul 1429. Coordonate geografice: 47°12′01″ lat. N, 28°14′35″ long. E. Altitudinea localității față de nivelul mării - 156 m. Suprafaţa satului - 1, 09 km2, perimetrul – 4, 31 km. Gospodării individuale – 503 (2004). Populaţia localității – 1786 loc. (2004), 1735 loc. (2014). Structura etnică (2004): 99, 44% români, 0, 39% ucraineni, 0, 06% ruși ș.a. Biserica Sfântul Ierarh Nicolae (1897). Distanțe: 13 km până la Călărași, 65 km până la Chișinău. Staţie de c.f. la Călărași (13 km). Cod poștal: MD-4433.
Cadrul geografic. Zonă de codru, cu dealuri împădurite, cu plantații de vii și livezi pe costișe colinarea. Podgorenii pârjolteni se mândresc cu satul lor vechi de peste o mie cinci sute de ani. Străvechi e satul și străveche e moșia lor podgoreană. Înălțimile din preajma satului întrec altitudinea de 400 m. Rețeaua hidrografică locală o constituie râul Bucovăț și afluentul său Răcătău, care acumulează apele de pe văile adiacente: Budăiul, Cunila, Țarna, Voloaca. Vegetație silvică și de câmpie, codrii găzduiesc specii de arbori seculari: arțarul, fagul, stejarul, teiul. Particularitățile fizico-geografice și naturale și-au găsit reflectare în denumirile de locuri: Dumbrava, Căprăria, Chiclăul, Ghiolul, Humăria, Imașul, Lacul, Plopii, Rădiul, Valea Adâncă.
Repere istorice. Cercetările arheologice probează în această zonă o viață umană sedentară și permanentă timp de câteva milenii. Prezintă interes cultura materială de tip geto-dacic. S-au păstrat urme ale așezărilor autohtone din epoca romană a Daciei. Pe vatra unei vechi așezări a fost descoperită o comoară monetară de pe vremea regatului geto-dac și a împăraților romani. Din perioadele medievale timpurii datează vestigiile referitoare la viața de fiece zi și ocupațiile permanente ale locuitorilor.
Sursele documentare scrise datează din timpuri mult mai târzii, din secolele XIII-XVI. Hrisoavele din anii 1420, 1429 și 1479 atestă multe sate vechi din această zonă: Călinăuți, Căpriana, Cunila (Căbăieștii de azi). În uricul din 10 februarie 1429 Pârjoltenii, notat în document Prijoltenii, sunt amintiți în proprietatea mănăstirii Căpriana. În 1560, Alexandru Vodă Lăpușneanu dăruiește mănăstirii Căpriana părți de moșii de pe apa Vișnovățului (azi Ișnovăț). Ulterior satul apare menționat în hotarnicele localităților din vecinătate: Horodiște (1605), Căbăiești (1620). În 1673, serdarul de Orhei porunci vornicului din Pârjolteni ,,să scoată pietrele de hotar ce au fost puse pe moșie, pentru că s-a greșit înglobând această ocină în moșia Novaci”. Recensământul populației din 1772 indică pentru satul Pârjolteni din ținutul Lăpușna Orhei doar 24 de gospodării țărănești și 2 case duhovnicești, cel din 1774 arătând și numele unor plătitori de bir: Simion Mândrici, Irimie Gologan, Andreiu Beșele, Ioniță Beșleagă, Sandu Coșeru, Nicola Ursu ș.a.
Mențiunile documentare din sec. al XIX-lea sunt frecvente și complete: 1803. Mănăstirea Căpriana poseda la Pârjolteni 1. 200. 000 stânjeni de pădure (un stânjen avea pe atunci aproximativ 2, 50 m); 1817. Pârjolteni, sat în țin. Orhei, ocolul Bâcului, votcină a mănăstirii Căpriana, 92 de gospodării, biserică din bârne și împletituri de nuiele, lăcașul fiind slujit de un preot, un diacon și doi paraclisieri; 1820. Pârjolteni, sat pe Răcătău, 61 de case, beciuri, depozite de cereale, 12 parcele de vii și livezi; 1861. În satul mănăstiresc Pârjolteni erau deja 80 de curți, 518 locuitori, școală parohială; 1870. Sat cu 301 de case, 70 de cai, 197 de vite mari cornute, 160 de oi: 1897. Satul avea peste 500 de locuitori, spital, ambulanță trasă de cai, școală laică, stație de poștă cu tracțiune de cai.
,,Dicționarul geografic al Basarabiei” (București, 1904) ne oferă informațiile: Pârjolteni, centru administrativ de voloste în județul Chișinău, sat așezat pe râul Răcătău, are 194 de case, cu o populație de 1490 de suflete, țărani români, școală elementară întreținută din fondul mănăstirii, sătenii posedă 969 desetine de pământ, mănăstirea Căpriana avea în stăpânire 1822 desetine, sunt vii, livezi și o prisacă. ,,Dicționarul statistic al Basarabiei” din 1923 ne informează: Pârjolteni, plasa Vorniceni, județul Chișinău, 1639 de locuitori, Biserica Sfântul Nicolae, ridicată din piatră în 1897, școală elementară, poștă, telefon, cooperativă de consum, agenție de percepție, spital, moară cu motor, care a înlocuit morile de vânt și de apă, gară și poștă de plasă la Călărași. La reforma agrară din 1918-1924 cei 224 de țărani din localitate au fost împroprietăriți cu pământ din moșia mănăstirii.
Informații de actualitate: 12 agenți economici, asociații agricole colective, întreprinderi de producere și comerciale, centru de sănătate, gimnaziu, instituție preșcolară, casă de cultură, bibliotecă publică, unități de prestări servicii, magazine, stadion.
Onomastica. Oiconimul Pârjolteni reprezintă o formă modificată prin etimologie populară a denumirii inițiale Pîrjolteni, derivat cu suf. -eni al antroponimului Pârjotă. Prin acest nume de persoană se explică și denumirea satului Pârjota din raionul Râșcani. Documentele vechi atestă frecvent antroponimul Pârjotă: Pârjotă, martor la vânzarea unei moșii din țin. Iași (1663), Gherghe Pârjotă, răzeș (1675), Nicoară Pârjotă, ruptaș din Oboroceni (1772).
Personalități: Aurelia Hanganu (n.1974), doctor habilitat în filologie, conferențiar universitar, vicerector al USM; Constantin Guțu (n.1949), medic, doctor în medicină, profesor universitar (USMF); Ion Sturza (n.1960), economist, vicepreședinte al Grupului ,,Rompetrol”, fost prim-ministru al Republicii Moldova; Gheorghe Avornic (n. 1963), jurist, doctor habilitat în drept, profesor universitar (USM); Ion Chicu (n.1972), economist, fost ministru al finanțelor, ex-prim-ministru al Republicii Moldova.
Autor: Anatol Eremia
Articol publicat în revista NATURA, nr. 397
Susține Natura.md: Devino Patron!