Devino Patron!

Pe drumul apei: de la Colibași la Giurgiulești

Pe drumul apei: de la Colibași la Giurgiulești
Peisaj idilic în Lunca Prutului de Jos. Foto: Alecu Reniță

În traseul nostru prin zona Prutului de Jos, ajungem prin satul Colibași, o vatră fondată de ciobanii care veneau cu turmele aici pentru a profita de bogăția pășunilor inundabile. Din această localitate este originar Chiril Sberea, deputat în Sfatul Țării în perioada 1917-1918 și participant activ al Unirii Basarabiei cu România.

La scurt timp, ajungem în Brânza, care atestă, prin numele său, vechea tradiție a oieritului adusă de ciobanii din Muntenia. Ei produceau o brânză atât de bună încât localnicii din regiune au ajuns să-i zică exact așa. Între Brânza și Colibași există o zonă de o frumusețe aproape sălbatică, unde îmi place să mă opresc de fiecare dată când trec pe acolo: la est drumul național este străjuit de o depresiune imensă într-o ravenă de lut, iar la vest, sub poalele unui deal abrupt, se află un lac presărat cu insulițe de stuf, în care lebedele și lișițele își găsesc refugiu. 

Puțini știu că în satul Brânza funcționează un planetariu, dotat cu un telescop puternic, cu ajutorul căruia curioșii pot studia bolta cerească. Acest planetariu, al doilea din Republica Moldova, a fost amenajat cu susținerea academicianului Ion Bostan, directorul Centrului Național Tehnologii Spațiale din cadrul Universității Tehnice a Moldovei, care este originar din satul Brânza. Din păcate, din cauza pandemiei, obiectivul nu poate fi vizitat. 


Planetariul din Brânza. Sursă foto: www.utm.md

Imediat după Brânza apare satul Văleni, localitate renumită datorită veselei bunicuțe care a bătut toba pe scena Eurovisionului în anul 2011. Aici ravenele de lut devin parcă mai abrupte, mai spectaculoase, în special în lumina apusului, când soarele alunecă în spatele Prutului și aruncă nuanțe de cupru peste dealurile lutoase și peste casele cocoțate în vârful lor. Vălenenii, la fel ca și semenii lor din celelalte sate din Valea Prutului, își sprijină spatele de aceste coline, pe care ei le numesc de aur, iar în față au parte de un peisaj superb oferit de Prut și de bălțile sale.

Ar putea fi o imagine cu natură şi munte
Ravenele de lut de la Văleni. Foto: Dinu Rusu

 

În plus, ei au avantajul de a fi foarte aproape de lacul Beleu, însă împart această oportunitate cu cei din Slobozia Mare – următorul sat, unde este amplasat și sediul Rezervației biosferei „Prutul de Jos”. Ambele localități reprezintă un fel de poartă de intrare spre acest lac, care de sute de ani hrănește cu bogățiile sale oamenii și întreaga faună sălbatică. 

Ar putea fi o imagine cu corp de apă şi natură
Panorama Lacului Beleu. Foto: Gheorghe Țîcu

 

Ravenele prăpăstioase continuă mai departe, la sud, însă într-o mică porțiune unde acestea se întrerup apare un pâlc de case: Câșlița-Prut. Chiar și acest sat este legat cumva de istoria ciobanilor poposiți aici: se spune că primii oieri stabiliți aici peste iarnă și-au înjghebat un fel de așezare pe care au numit-o câșlă. Vecinii din alte localități îi numeau pe întemeietori „câșlițeni”, iar satul a ajuns să se cheme Câșlița. Și ca să fie clar decare câșliță anume este vorba, i-au zis Câșlița-Prut.

Ar putea fi o imagine cu unul sau mai mulţi oameni, persoane în picioare şi iarbă
În Lunca Prutului se mai păstrează tradițiile și portul popular. Foto: Vadim Șterbate

 

La Giugiulești se găsește și unicul port moldovenesc la Dunăre. Satul este situat la nici 10 km de orașul românesc Galați și la 7 km de orașul ucrainean Reni. Aici Prutul, cu toate apele lui, se varsă în Dunăre, iar la o aruncătură de băț pot fi văzuți chiar și Munții Măcin din Dobrogea României, de care ne despart aproximativ 20 km în linie dreaptă.

În ultimele patru sate enumerate - Văleni, Slobozia Mare, Câșlița-Prut și Giurgiulești – se păstrează o tradiție strămoșească, frumoasă și unică: în sâmbăta dinaintea Floriilor (numită și Sâmbăta lui Lazăr) se practică ritualul „Lăzărelul”. Fetele merg prin sat de la casă la casă, cântând despre un flăcău pe nume Lazăr, care „moare” și „învie” anual, la fel ca și natura în primăvară. Drept mulţumire pentru ceremonialul prezentat, fetele primesc daruri sub formă de ouă nevopsite, dulciuri, fructe uscate, nuci sau bani. Frumosul obicei este specific doar pentru anumite zone din sudul Republicii Moldova, precum și pentru România, Macedonia, Grecia și Bulgaria.


Fete dansând Lăzărelul la Câșlița-Prut. Fotografie de Roman Friptuleac

Susține Natura.md: Devino Patron!