Pomenire și Înviere
natura.md
Apr 26, 2022 03:09
2254
0
Oamenii înstrăinați de NATURA-MAMĂ nu prea simt suflarea vie, divină, care topește iarna și aduce primăvara. Ei nu văd minunățiile calendarului din ceruri, care schimbă anotimpurile și rotește planeta, aduce lumina și căldura, împrăștie frigul și dezgheață apele, trezește vietățile pământului și îmbracă pomii în floare. Ei rămân surzi la simfonia învierii și nu aud cum se desfac mugurii, preferând să-și adune bucuriile din obiecte artificiale și trecătoare, inventate de mintea omenească.
Altă categorie, mult mai numeroasă și opacă, ține de hoarda nepăsătorilor, indivizi care degradează viața din comunități, împovărează societatea, devorează bunurile publice făurite de alții și dau cu piciorul, fără pic de jenă, în munca altora, în lucrurile sfinte create de zeci de generații și de marile personalități ale unui neam.
Pentru specimenele ieșite din incubatoarele indiferenței, reînvierea naturii nu e un grandios și măreț spectacol divin, ci un prilej de a ieși la „prirodă” și a murdări pădurea, izvoarele, luncile acoperite cu florile proaspete ale primăverii. Tot ei, la braț cu fariseii dodoniști, străini de atmosfera de sărbătoare a Învierii și Pomenirii, pot arunca vorbe nesăbuite peste memoria iluștrilor noștri înaintași, care și-au sacrificat viața pentru libertatea și readucerea Acasă a Basarabiei românești.
Rândurile pe care le citiți sunt adresate tuturor, dar în primul rând oamenilor de bună-credință, cu iubire curată față de Dumnezeu și de neamul lor, îndemnându-vă să trăim din plin bucuria Învierii și a reîntâlnirii cu oamenii dragi, totodată pomenindu-i pe cei Adormiți, care s-au înălțat la Domnul -- pe scumpii părinți, bunici și străbunici, frați și surori, rude apropiate și îndepărtate, pe cei de-acasă și de peste hotare,-- prieteni și colegi, cunoscuți și camarazi de serviciu. Învierea și Pomenirea sunt cuvintele tainice, care ne leagă de Tatăl Ceresc și de tot neamul nostru. Să luăm Lumină din Lumină, să deschidem cartea cea mare a vieții fără de moarte, să luminăm chipurile celor care ne-au născut și înălțat în lumea mare, cinstindu-le numele și fapta.
Curând se va împlini un deceniu, de când Mama mi-a fluturat năframa albă, iar eu, ca băiețelul de pe timpuri, aștept să se reîntoarcă acasă, la cea mai frumoasă grădină cu flori din Moldova. Ea știa să sfințească locul de trai: de orice se atingea, prindea viață, iar când scăpa semințele din palmă, pământul înflorea, devenea colț de Rai. Avea chipul blând al sfintelor de pe icoane și harul de a vedea lumea și cerul ca zidirea lui Dumnezeu. Știa că grădina, casa și familia se țin pe muncă și dragoste, că nimic nu încolțește, nu crește și nu înflorește, dacă nu pui suflet în ceea ce faci. Adeseori, în zori, o găseam în grădină, între flori, pomi, zarzavaturi sau în rândurile de vie. Mama își făcuse Raiul ei pe pământ, care se întindea pe 40 de ari și cuprindea casa, copiii, grădina, păsările și animalele, cânii și pisicile – toate ca parte din familia noastră. Orice vietate din curte trecea „botezul” și purta un nume dezmierdător. De mic, învățasem de la Mama, numele florilor, a pomilor fructiferi și soiurilor de vie. Îi plăcea să ne învețe să lucrăm singuri, ne îndemna să plantăm ceva cu mâna noastră, ca să ne arate în vară sau în toamnă, rodul muncii din primăvară.
Când pleacă Părinții, când pleacă Mama, vezi cum dispare copilăria și Raiul, în care ai trăit cu sfinții. Năframa albă de rămas bun o leagănă anii..., primăverile vin și se duc, iar copilul îmbătrânit mai așteaptă să i se reîntoarcă Mama.
Celălalt Rai pe pământ sunt oamenii, pe care îi întâlnești în viață și îi apropii de sufletul tău. Adeseori, vârsta nu contează. Norocul de a avea în școală sau universitate, învățători și profesori care ard și îți deschid orizonturile magice sau tărâmurile fabuloase, nu se uită. Ei sunt printre primii, care își fac loc în inima ta și încep să-ți creeze Raiul. Sau minunea de a avea colegi de învățătură, care simt ca tine și, împreună, vă contopiți într-un zbor al tinereții și prieteniei curate, înălțătoare. Dar ce frumusețe și bucurie a vieții e să legi prietenie cu oameni mânați de aceleași idealuri, de duhul libertății, de dorința de a rupe lanțurile robiei și a face dreptate poporului din care ai fost plămădit!
Învierea se apropie, readucându-mi în fața ochilor chipurile dragi ale marilor luptători din linia întâi a Mișcării de Eliberare și Renaștere Națională din anii 1985-1991, Mișcare populară începută de scriitori, jurnaliști și oameni de creație, care a spart zidurile închisorii rusești și le-a arătat moldovenilor sovietici drumul spre Țara-Mamă – România. Le simt lumina, brațul și îndemnul să scoatem cât mai rapid frontiera artificială de pe Prut și să le dăm voie să se odihnească împăcați în împărăția lui Dumnezeu. Cuvântul meu de recunoștință și pomenire se îndreaptă către toți luptătorii pentru cauza Basarabiei românești, suflete nobile și frumoase, care au purtat în inima și ochii lor Idealul Reîntregirii națiunii române. Pe cei care mi-au fost apropiați și împreună cu ei am înălțat Tricolorul românesc deasupra Basarabiei, le pomenesc numele ca parte din Învierea noastră – Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Ion Ungureanu, Doina și Ion Aldea-Teodorovici, Gheorghe Malarciuc, Ion Vatamanu, Alexandru Moșanu, Vlad Pohilă, Lidia Istrati, Boris Vieru, Axentie Blanovschi, Ion Dumeniuc, Vlad Olărescu,
Haralambie Moraru, Eugen Gheorghiță, Petru Bogatu, Andrei Vartic, Eugen Statnic, Anatol Codru, Petru Cărare, Raisa Ciobanu, Anton Grăjdieru, Andrei Strâmbeanu ,Alexei Pălănceanu, Ioan Mânăscurtă, Tudor Iașcencu, Eugen Pâslaru.
Să întregim luminoasa sărbătoare a Învierii cu pomenirea oamenilor dragi și a fraților noștri, care și-au închinat viața pentru libertate și pentru Idealul Reîntregirii neamului românesc. Înviere și Pomenire! Veniți de luați Lumină: Hristos a Înviat!
Alecu RENIȚĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 362
Susține Natura.md: Devino Patron!
