Problemele de mediu din procesul de exploatare a subsolului

Procesul de exploatare a zăcămintelor inevitabil afectează mediul, impactul fiind întotdeauna unul negativ. Toate tehnologiile miniere includ și procedee efectuate în scopul reducerii la minimum a pagubelor provocate mediului. În același timp, în istoria mineritului niciodată nu au fost semnalate cazuri în care starea mediului după toate lucrările efectuate în scopul reabilitării mediului (lucrările de recultivare) a devenit ceva mai bună sau, cel puțin, a revenit la condițiile existente la începutul exploatării zăcământului. 

În urma extragerii unui volum de substanțe minerale utile dintr-un zăcământ, câmpul fizic de tensiuni și deformații din masiv se modifică, având ca efect distrugerea stabilității rocilor gazdă, provocând mișcări ale rocilor fracturate aflate în apropierea nemijlocită a conturului excavației. Mărimea degradării suprafeței și caracterul deplasării rocilor sunt influențate de dimensiunea golului creat în urma excavației, adâncimea de situare a exploatării, grosimea și înclinarea zăcământului, metoda și tehnologia de exploatare, caracteristicile geo-mecanice ale rocilor, tectonica și morfostructura zăcământului, durata exploatării etc. Deplasarea suprafețelor din cadrul zăcământului și din apropierea acestuia este rezultatul redistribuirii tensiunilor din masivul de roci sub influența excavațiilor. Asta se referă atât la exploatările în subteran, cât și a celor efectuate la zi, în cariere. 

Carieră în stâncile nistrene de la Mărcăuți. Foto: Alecu Reniță

Întreaga activitate minieră, din cauza specificului său, produce multiple și variate efecte negative
asupra mediului. Cele mai răspândite efecte negative sunt: 
- modificări ale reliefului, manifestate prin degradarea landșaftului, care pot fi asociate și cu distrugerea gospodăriilor, obiectivelor industriale și terenurilor agricole din zonele de exploatare;
- suprafețe ce devin total sau parțial scoase din uzul agricol sau alte activități pe perioade lungi de timp determinate de ocuparea unor mari suprafețe de teren pentru activitatea de exploatare, depozitarea solului fertil, rocilor sterile și a substanțelor minerale utile, instalații industriale, căi de acces etc.;
- degradarea terenului, prin deplasări pe verticală și orizontală ale masivelor și alunecarea haldelor cu provocarea unor grave accidente;
- impurificarea apelor curgătoare de la suprafață și a apelor freatice;
- dezechilibrarea regimului hidrodinamic al apelor subterane și poluarea acestora;
- influențe negative asupra atmosferei, florei și faunei din zonă;
- poluarea chimică a solului, care poate afecta pentru mulți ani proprietățile fertile ale acestuia;
- zgomote, vibrații și radiații răspândite în mediul înconjurător, cu o puternică acțiune nefavorabilă.

Carieră la Bobulești (raionul Florești), pe malul râului Răut. Foto: Alecu Reniță

Putem constata că în prezent asistăm la extinderea riscurilor de ordin ecologic, datorate unor situații reale și specifice în care își desfășoară activitatea multe din unitățile miniere:
- În primul rând, este vorba de volumele mereu crescânde de roci sterile extrase, transportate și depozitate în afara ariei de exploatare;
- În al doilea rând – extinderea activității miniere în zone care au caracteristici particulare (terase
ale râurilor, zone cu niveluri de ape subterane complexe etc.), din care derivă influențe negative de lungă durată și cu extindere la mari distanțe de zăcământ;
- În al treilea rând – activitatea minieră se desfășoară într-un loc strict legat de amplasarea zăcământului, ceea ce poate crea probleme ecologice deosebite, în special într-o zonă sensibilă pentru conservarea ecosistemului.

Specificul exploatării zăcămintelor depinde de mulți factori cu efecte multiple și dinamice, care pot să se resimtă departe de locul excavației și mult timp după finalizarea lucrărilor de excavație. Practic toate zăcămintele din Republica Moldova, din punct de vedere geologic și morfostructural sunt simple, cu rezerve modeste și sunt exploatate fără a implica tehnologii și mecanisme miniere sofisticate.

Astfel, în conștiința societății s-a format și persistă impresia unui impact nesemnificativ asupra mediului, generat de lucrările miniere. În același timp, ținând cont de specificul realizării proceselor generate de activitatea minieră într-un spațiu cu densitate mare a populației și cu terenuri agrare extinse, anvergura impactului negativ asupra mediului cu timpul va putea fi resimțită departe de terenul afectat.

Conform estimărilor Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, prejudiciile cauzate mediului, în perioada anilor 2017-2018, ca urmare a exploatării resurselor minerale ajung la suma de 87 mln. lei. Aceasta fiind suma înaintată spre achitare companiilor responsabile de provocarea daunelor. În același timp, amenzile aplicate conform Codului Contravențional în aceeași perioadă, de abia depășesc suma de 140 mii MDL – de 620 de ori mai puțin decât valoarea daunelor provocate. Astfel, doar suma prejudiciilor depistate depășește, cu mult, veniturile la bugetul public național din taxele pentru resursele minerale utile.

Carieră de piatră în Toltrele Prutului, lângă Beleavinți (raionul Edineț). Foto: A. Reniță

Resursele subsolului de care dispune Republica Moldova sunt exploatate preponderent într-un mod extensiv, fără acoperirea de către agenții economici a costurilor totale (sociale). Ținând cont și de faptul că zăcămintele subsolului sunt proprietate a statului (Codul subsolului, Articolul 6), autoritățile pot și trebuie să aplice metode efective nu doar în vederea asigurării unor beneficii economice pentru cetățenii săi, dar și să impună reguli stricte privind exploatarea durabilă a acestora. Rolul central în implementarea și respectarea măsurilor de mediu îi revine IPM, însă fără o colaborare strânsă cu restul autorităților centrale și locale care au tangență cu sectorul extractiv, rezultatele vor întârzia să apară.

Cele mai esențiale daune ecologice legate de exploatările zăcămintelor minerale utile sunt aferente exploatărilor în cariere. Acestea afectează suprafețele de la zi (se distrug terenuri agricole, arii împădurite, apar zone cu risc geologic avansat cum ar fi alunecările de teren, afectarea reliefului etc.), iar ciclul tehnologic minier permanent poluează mediul ambiant. De regulă, măsurile luate pentru diminuarea acestui proces negativ nu protejează la un grad absolut
mediul din preajma carierei. 

Proiectele de utilizare a subsolului abundă de stipulări declarative, care nu sunt implementate și nici nu prevăd resursele financiare necesare. Proiectele de explorare și exploatare a subsolului includ și capitolul „Protecția mediului înconjurător”, care, de facto, este prezent acolo doar formal. În toate proiectele de explorare, fără excepție (este vorba de exploatările la zi), sunt prevăzute mecanisme concrete de protecție a mediului pe întreaga perioadă a exploatării zăcământului. Însă acestea nu întotdeauna țin cont de specificul regiunii, zonei, teritoriului în care se desfășoară activitatea de exploatare. De exemplu, în rapoartele geologice figurează una și aceeași afirmație: „Exploatarea sectorului de subsol nu va genera procese geologice periculoase care vor putea influența negativ asupra mediului înconjurător, deoarece tehnologia de prelucrare a substanțelor minerale utile practic nu lasă deșeuri, iar condițiile tehnice-miniere ale sectorului sunt simple”. Astfel, problema protecției mediului în procesul exploatării este „rezolvată”, iar cheltuielile prevăzute în acest scop, pot fi reduse practic la zero. Declarative sunt și alte procedee cum ar fi – „transportul trebuie să fie în stare tehnică bună pentru a evita  curgeri de combustibil și uleiuri”, „trebuie de prevăzut măsuri pentru a exclude poluarea atmosferei cu gaze nocive și colb”, „în procesul exploatării carierei, poluarea atmosferei cu gaze nocive și praf nu va depăși norma sanitară”, „este necesar de prevăzut măsuri pentru protecția apelor de suprafață și apelor subterane de poluanți nocivi și patogeni”.

Carieră de lut și piatrăla Căpriana. Foto: A. Reniță

În rezultatul excavaților este afectată una din bogățiile cele mai importante ale Republicii Moldova, solul fertil. Stratul de sol fertil în procesul de pregătire a zăcământului pentru exploatare este depozitat în haldă aparte, care mai apoi, în etapele finale de recultivare a carierei, va fi redepozitat înapoi în spațiul afectat de excavații. De regulă, efectul acestui procedeu este minimal. Exploatarea la zi influențează profund toți factorii  de mediu, inclusiv solul, și reclamă cheltuieli mari pentru refacerea suprafețelor degradate, în vederea reintegrării lor în circuitul economic.

În realitate putem constata că avem doar pierderi de sol fertil, mari sau mici – nu contează, care după cum se știe, în limitele Interfluviului Nistru-Prut este de o calitate superioară. Până în prezent nu sunt estimate pierderile reale care rezultă din excluderea din circuitul agrar a solului fertil din cadrul perimetrelor miniere. Nu este evaluat volumul de sol fertil depozitat în halde. Conform datelor statistice din 2008 volumul de sol fertil acumulat încă din anii precedenți în halde constituia 1831831 m³. La moment, această cifră probabil nu a suferit schimbări esențiale și poate fi estimată în volum de 1,5 mln. m3. Rezultând din aceea că grosimea medie a stratului fertil variază între 0,4 m și 0,6 m, aria de pe care s-a luat acest sol poate fi în jurul la 350 ha.

Impactul ecologic cauzat de haldele formate din roci sterile și deșeuri rezultate din exploatarea zăcămintelor minerale utile se manifestă sub diferite forme. Rocile sterile din decoperte la fel sunt depozitate în halde aparte. De exemplu, ca urmare a ploilor torențiale, topirii zăpezilor, proceselor eoliene, aceste deșeuri miniere poluează terenurile agricole, pășunile, pădurile, bazinele acvatice și apele freatice din zonă. Ca exemplu, pot servi haldele carierei „Micăuți” din valea r. Ichel.

Modificările reliefului provocate de activitatea extractivă modifică destul de persistent rețelele hidrologice și spațiul hidrogeologic din cadrul zăcământului și în afara acestuia. Orice excavație de proporție facilitează infiltrarea apelor acumulate în carierele fie aflate în exploatare, fie lichidate, fie abandonate, modificând astfel compoziția și regimul dinamic al acviferelor subterane. În consecință, apele subterane pot deveni dăunătoare pentru utilizare sau provoacă desecarea arterelor hidrografice din zonă.

Articol publicat în Revista NATURA în numărul 345
ca parte componentă a Ediției Speciale „Resursele minerale”
 

Ediția specială a fost realizată în cadrul proiectului
„Utilizarea resurselor naturale: îmbunătățirea evidenței și transparenței”, finanțat de Fundația Soros Moldova.
În conținutul ediției sunt utilizate extrase din Studiul
„Valorificarea resurselor minerale utile în Republica Moldova: pe plus sau minus?”, elaborat de Expert-Grup.
Autorii studiului:
Dumitru Budianschi, director de program, „Expert-Grup”;
Iurie Morcotîlo, economist superior, „Expert-Grup”;
Valerian Ciubotaru, director adjunct pe probleme de științe, director interimar al Institutului de Geologie și Seismologie
Eugen Ghilețchi, economist superior

Susține Natura.md: Devino Patron!