PROTEJAREA NATURII – OBIECTIV AL CREAȚIEI
natura.md
Mar 4, 2025 06:33
177
0
Sfânta Scriptură, care formează un set de reguli și norme de comportament, prezintă omul ca încununare a creației. Sfinții Părinți au identificat două mari obiective pentru care Dumnezeu a creat omul: să-și reverse dragostea și grija Sa asupra omului, și el să stăpânească toată creația. „Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”” (Facere 1, 26). Pentru științele contemporane apare o problemă de sens a cuvântului „a stăpâni”. Spre surprinderea noastră, niciun DEX nu prezintă verbul „a stăpâni” cu sensul de a proteja, a supraveghea, a avea grijă, așa cum de altfel a fost înțeles de Sfinții Părinți pe parcursul secolelor. Acest sens este prezentat și din acest verset scripturistic, când Creatorul binecuvintează primii oameni: „Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” (Facere 1, 28).
Când și de ce apare ecologia ca știință? Atunci când omul a început să încalce sensul cuvântului „stăpânire”, care are înțeles de protejare, atribuindu-i sensul de împropriere, ca ceva privat, personal, care aparține doar lui. În acest context, se nasc două mari curente: primul vizează proprietatea materială, care se raportează și la stăpânirea bogățiilor naturale, exploatarea lor excesivă (fie ele și ale statului), trecând de la interpretativul „a stăpâni” – a proteja, la cel de a domina, a-l avea în proprietate. Al doilea curent este axat pe protecția biosului ca sferă indispensabilă vieții umane. Din acest curent fac parte mai multe științe (ecologia, botanica, pedologia, bioetica etc.). Azi, spre bucuria noastră, societatea tinde spre o întoarcere la acest curent, interpretând ca omul fiind chematul lui Dumnezeu pentru a proteja întreaga creație.
Suntem în plină iarnă, nu este primul an când copiii nu se dau cu sania. Vara, pământurile noastre îndură multă secetă. Nefiind specialist în a explica aceste mari schimbări climaterice, totuși, se creează impresia că acestea vin în urma implicării omului în modificarea lanțului biologic: defrișarea pădurilor, desecarea mlaştinilor, desțelenirea câmpiilor și altele, toate formând un complex natural bine închegat și stabilit prin creație de Creator. Care a fost scopul acestor acțiuni? De a ne aduna mai multe bogății, dar aici se nasc păcate mari, cum ar fi lăcomia, indiferența, zgârcenia, invidia, ura ș.a. De la protopărinții noștri, Adam și Eva, odată cu statutul de stăpânitor-supraveghetor, am moștenit, din păcate, și alte vicii. Însă, trebuie, să delimităm înțelesul cuvintelor „a stăpâni” cu cel de „a fi stăpân”. Afirmația Sfântului Apostol Iuda „există un singur Stăpân și Domn - Iisus Hristos” (Iuda, 1, 4) explică cel mai clar diferența. Doar Stăpânul poate stăpâni în toată plenitudinea Lui.
Din perspectiva utilitaristă, distrugerea lanțului biologic vine în detrimentul umanității. Nimic la Dumnezeu nu este fără rost. De ce omul a fost creat ultimul, și nu primul? Doar Adam a fost plămădit de mâna Domnului, înzestrat cu suflare dumnezeiască (suflet, rațiune, judecată, liberate), în rest, toată creația a apărut din cuvânt, din porunca Logosului Creator. Dacă începea Dumnezeu creația cu omul, acesta avea tot dreptul să se considere participant la acest proces, adică, să-i aparțină și lui elementele din creație. Omului i s-a dat bucuria de a stăpâni lucrurile Domnului, până se întoarce Stăpânul.
Autor: Viorel Cojocaru
Articol publicat în revista NATURA, nr. 369
Susține Natura.md: Devino Patron!
