Referințe: mari personalități despre Alexei Mateevici
natura.md
Mar 27, 2023 12:25
1812
0
„Mateevici a crescut ca un înger, a trăit ca un erou al culturii și a murit ca un sfânt al națiunii.”
Vasile Țepordei, preot
******
„Poezia lui Alexei Mateevici trebuie cercetată în cadrul dezvoltării ei naţionale şi fireşti. E răsărită pe pământul Basarabiei robite de-o sută şi mai bine de ani, din sufletul poporului marii ţări fără de şcoală şi biserică românească, dar care totuşi şi-a păstrat neclintite obiceiurile sale, limba strămoşească şi credinţa nestrămutată în trecutul glorios al neamului nostru. În această atmosferă crescută şi mărită, floarea poeziei lui Mateevici aduce o mireasmă de trecut patriarhal, ca o floare rară păstrată din bătrâni între foile unei cărţi vechi cu tinerele vlăstare găsite intacte.”
Ion Buzdugan, 1922
******
„Nicolae Iorga l-a cunoscut pe Al. Mateevici în 1917, în redacţia ziarului „Neamul românesc”, care se mutase la Iaşi, şi i-a făcut un portret elogios când a auzit că a murit: „Încă unul: preotul Mateevici”, publicând în acelaşi număr al ziarului „Limba noastră”. „Îl adusese la noi un singur gând: acela de a găsi cărţi, de a cunoaşte pe cărturari, de a vorbi cu dânşii despre scrisul românesc vechi şi nou şi despre toate amintirile comune, de atâtea veacuri, de toate veacurile afară de unul, care ne cuprinde într-însul. Rareori am văzut, scrie Iorga, un om mai îndrăgit de acea vădire a tot ce avem mai bun în suflet, care e scrisul nostru”.
Nicolae Iorga, 1917
******
„Prorocul pe care-1 visa Alexei Mateevici să-l ridice basarabenii, a fost Chiar el însuşi.”
Mihai Cimpoi
******
„Numai Eminescu a mai ştiut să scoată atâta mireasmă din ritmurile poporane”, susţine George Călinescu, citând poezia „Pietre vechi”.
******
„Vizionarul Mateevici vine, în mantia lui de profet, ca un fulger, făcând să se cutremure sufletele moleșite și indolente, fiind chemate de acest văzător în tainele veacului, la o redeșteptare, anunțându-le ziua mare a „Învierii””:
Vezi!? În zarea depărtării
Zorile s-aprind,
Sfânta zi a învierii
Vine strălucind.
(„Cântecul zorilor”)
Anton Țurcanu, 1937
******
„Limba noastră…
Un imn și o odă, un bocet și o baladă, o elegie și un basm.
Ades mi se pare și mie că A. Mateevici nu este decât autorul acestui poem alcătuit din doar 12 strofe, că celelalte poezii și lucrări ale lui nu fac decât să-l completeze și să-i evidențieze sensurile și mai mult. Parcă tot ce a scris el de-a lungul întregii sale vieți n-a făcut decât să pregătească terenul sau să comenteze scrierea acestei capodopere – „Luceafărul” poetului Alexei Mateevici.
De fiecare dată, când deschid cartea lui, simt o căldură răzbind dintre cuvinte: parcă m-aș afla în preajma unui rug: aud sevele călătorind prin copaci, livezi viitoare vuind în fiecare sâmbure, roi de fulgere care despică zările și cerurile de de-asupra amestecându-se cu cele dedesubt, pâinea vălurând ca o mare fără sfârșit în vântul care-o mișcă, doina care a putut cuprinde în ea toate dorurile noastre de ieri și de azi…
Deschid cartea lui Alexei Mateevici, cea pe care reușise s-o scrie în viața lui scurtă, și mi se pare că-i aud gândurile forfotind ca un furnicar înainte de ploaie:
Hai măi frate, hai măi frate / Zorile se-aprind…
Mateevici a murit de tânăr. Ca și Eminescu. A fost și el un fulger care a străfulgerat bolta literelor noastre, lăsând o lumină de care ne mai dor ochii. Pe care încă zeci de generații o vor mai păstra pe retină.”
Nicolae Dabija
******
„Alexei Mateevici face parte din categoria de scriitori care vin de demult și de departe, din veșnicia timpului și spațiului nostru istoric, pe care-l exprimă și-l reprezintă în gradul cel mai înalt ca artist popular și profund național. Suflet din sufletul neamului său, el este izvorul nostru de dârzenie, înțelepciune și frumusețe, tăinuindu-ne drum în nemurire. Creația lui azi e tot atât de actuală ca și în îndepărtatul an 1917, iată de ce în cazul lui trebuie să vorbim de contemporaneitate și eternitate. Opera lui ancorează în posteritate cu ecouri prelungi și durabile, sincronizând armonios cu fiecare generație. Studierea profundă a vieții și a operei acestui martir al ființei poporului nostru sub toate aspectele este, pur și simplu, un deziderat.”
Mihai Papuc
******
„„Limba noastră” este rugăciunea neîntreruptă a Basarabiei românești, crezul unui neam înstrăinat de la Țara-Mamă că se poate salva de la dispariție prin rostirea cuvintelor divine în graiul matern. Impuși de opresorii ruși să se lepede de vocea mamei și de poporul lor, moldovenii își făceau semnul crucii cu vârful limbii pe cerul gurii și se rugau în tăcere ca numai Dumnezeu să le audă „limba cea sfântă” . Din acele îndelungate nedreptăți cumplite și tăceri asurzitoare, se adunau dorurile nespuse și lacrimile neplânse ale poporimii până, transformate toate în jertfă și lumină, au răbufnit în cel mai frumos Imn închinat Limbii Române. Din sufletul curat al Basarabiei românești se nășteau cuvintele de recunoștință față de Logosul divin și cuvintele Mamei, pe care preotul Alexe Mateevici, cu mâna pe biblie și pe altar, le-a rostuit în tipare de veșnicie și în rugăciunea fără de moarte – LIMBA NOASTRĂ!”
Alecu Reniță
******
„Prin deschiderea sa către limbi, filozofie și cercetare, Alexie Mateevici este astăzi un activ participant la dialogul valoric european, un "erou al culturii", model de consacrare totală în numele cauzei drepte a neamului său.”
Ioan Găină
Susține Natura.md: Devino Patron!
