Reînvierea Binelui
natura.md
Apr 18, 2025 03:09
204
0
Primăvara aduce reînvierea naturii pentru toți, fără să selecteze localitățile, oamenii, casele, pomii sau grădinile cuiva. Cu suflul ei viu, primăvara trece peste dealuri și lunci, șesuri și văi, păduri și livezi, sate și orașe, împrăștiind generos pulberea divină, care se transformă în ierburi crude, în muguri, floare, speranță, bucurie și viață. Dintre minunile Domnului, care încântă și vrăjesc ochii omului, anotimpul renașterii naturii e cel mai superb, răscolitor și frumos cadou oferit gratis, tuturor. Oricât de săraci sau bogați, capricioși sau pretențioși am fi, e un noroc să simți tainele magice ale lunilor dezmierdate de popor – mărțișor, prier și florar – apoi, la invitația soarelui blând, să pornești la drum cu ochi de copil, să dai peste o poiană acoperită cu narcise, lăcrămioare și bujori; să întâlnești în cale stoluri de cocostârci pe câmpurile cu brazdă puhavă; să urci cu drag până la povârnișurile ornamentate de brândușele carpatine; să deschizi fereastra casei părintești de la țară și să admiri livada în floare, învăluită de zumzetul albinelor harnice și trilurile păsărilor vesele. Ce poate fi mai sublim, mai mirific și frumos!? Și, la urma urmelor, ce rost ar mai avea zilele trăite, dacă le golești benevol de bucuria reînvierii și de fiorul reîntoarcerii primăverii?
Totuși, când privești dincolo de ramurile înflorite, nu ai cum să nu zărești chipul descumpănit, îngândurat și trist al societății moldovenești. Ce nedumeriri, boli și neliniști îi macină pe conaționalii noștri de acasă și pe unii din diasporă? Ce stă la baza nemulțumirilor individuale și colective? Unde se află rădăcinile și semințele răului, care otrăvesc viața oamenilor și a comunităților? De ce ele nu sunt identificate, nominalizate și extirpate? Cine le toarnă apă și le întreține? Cu ce scop? Cum reacționează cetățenii la molima răului și în ce măsură ei știu să se unească pentru a se apăra de stricăciune și degradare? Răspunsurile la întrebări le căutați singuri, mie îmi rezerv dreptul să expun doar două-trei opinii subiective, fără nicio pretenție de a vă influența.
R. Moldova arată exact așa cum sunt cetățenii ei. Nu vă faceți iluzii că societatea ar fi plină de Ilene Cosânzene și Feți-Frumoși, iar R.Moldova ar avea înfățișarea lui Strâmbă-Lemne sau a balaurului cu 12 capete. Nu spargeți oglinda, când nu vă place cum arătați. Nu căutați vinovații peste mări și țări, fiindcă ei se află aici, în fiecare dintre noi. Încetați să mai credeți că lumea întreagă este datoare să dea bani și ajutoare R.Moldova, să ne dădăcească, să ne întrețină. E rușinos, dar de ceva ani, mulți conaționali, beneficiari de drepturi și libertăți, pentru care niciodată nu au luptat, dau cu piciorul în înaintași, în generațiile de ieri, în țările-gazdă, unde și-au găsit casă, masă și pâine. Pentru ei nu contează că cineva s-a zbătut să le asigure circulația liberă, să le dea cetățenia română, chiar dacă nu o meritau, deoarece își urăsc propria identitate și neamul din care fac parte. Psihologia lor de sclavi se vede clar pe rețelele de socializare, când ponegresc țările europene, în care se află, ridicând în slăvi Rusia lui Putler. Însă nicio lepră șor-vor-dodonist-putinistă nu lasă Germania, Italia sau Franța și nu se mută benevol cu traiul în raiul rusesc.
Nici acasă lucrurile nu merg strălucit. De la sine, moldovenii nu se schimbă sau o fac prea încet. Timpul îi depășește cu mult, îi lasă în alt veac. Mentalitățile colective rămân încremenite în trecut și încă nu se pretează la transformări majore. Bătutul în tobe, promisiunile deșarte, lozincile zgomotoase nu au afectat esența sistemului vechi, corupt, moștenit de la defunctul imperiu. În rezultat, cam jumătate din populație nu știe pe ce lume trăiește, nu simte strășnicia războiului de alături și, în tăcere sau deschis, îl așteaptă pe ucigașul de la Kremlin, fără să-și asume responsabilitatea consecințelor. Rar de tot, intelectualitatea „coboară” în popor. Uniunile de creație există pentru sectele lor, fiind nepăsătoare la drama mulțimilor abandonate în ghearele propagandei străine. Mesajele înșelătoare ale șor-vor-dodoniștilor tulbură, anarhizează și asmuță masele largi lăsate de izbeliște. Furtuna pustiitoare de la Est se apropie. Vor avea cetățenii înțelepciunea să se solidarizeze, să se unească? Nu știu. După ce și-au devorat călăuzele ani de-a rândul, moldovenilor le vine tot mai greu să se orienteze într-o regiune cuprinsă de flăcările războiului și teroarea rachetelor ucigașe ale agresorilor ruși.
Învierea Domnului este șansa neîntreruptă a omului de a înmulți binele în lume, de a-și salva sufletul de la pustiire și răutate; Învierea e fulgerul care sparge întunericul, luminează calea, zdrobește răul și învinge moartea. De secole, fariseii, profeții falși și iudele se opintesc să scoată binele din sufletele oamenilor și să pună în loc răul universal. Unde le reușește – oamenii nu cred în nimeni și în nimic, se transformă în fiare, se mănâncă între ei, se urăsc și se taie, fărâmă și distrug bunurile publice făurite de alții, dau foc la cele sfinte și la Țară, binecuvântează războaiele între popoare.
Puterea neamului românesc a fost și a rămas în alegerea sa făcută de la începuturi – de a fi, în orice condiții, de partea lui Dumnezeu și a Binelui.
Basarabia a supraviețuit în infernul rusesc, fiindcă oamenii de bine serveau drept repere morale și călăuze pentru întreaga comunitate, nu răii, trântorii și strânsurile aduse din sălbăticiile Siberiei. Altă șansă de a ne mișca înainte nu există decât a identifica în orice localitate oamenii de bine, a-i pune în capul mesei și a merge împreună cu ei. Treceți de partea binelui și lumea se va schimba într-o grădină cu flori. Hristos a Înviat!
Autor: Alecu RENIȚĂ
Articol publicat în revista NATURA, nr. 398
Susține Natura.md: Devino Patron!
