Sufletul să ne fie mai curat

În fiecare an, primăvara aduce cu ea și multe bucurii. În general, reînvierea naturii deschide drum către multe evenimente și praznice bisericești, de exemplu, Buna Vestire. Referitor la această sărbătoare sunt multe obiceiuri tradiționale, iar crinul dăruit Fecioarei Maria de Arhanghelul Gavriil simbolizează tendința noastră spre curăție, spre bună mireasmă, și de ce nu, spre o formă estetică spirituală. Postul premergător marelui praznic Învierii Domnului este elementul esențial în procesul de ecologizare a sufletelor noastre. În fiecare an, primăvara reînvie natura, iar credincioșii noștri participă activ la această reînviere prin forme concrete de ecologizare. Țăranii noștri, în această perioadă, fac ordine în curte, pregătesc pământurile pentru semănat, curăță viile, pomii, le dau tulpinile cu var și alte munci de primăvară. Această activitate determină apropierea omului de restul creaturii, pe de o parte, iar pe de alta, împlinește porunca dată de Dumnezeu lui Adam, după ce a fost izgonit din rai pentru nepostire: „Cu osteneală să te hrănești din pământ în toate zilele vieții tale! Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta” (Facere 3, 17-19). De mic copil, am sesizat că bărbatul cu cât este mai credincios, cu atât se apropie și protejează mai mult natura.
Este oportună această ecologizare a naturii în anotimpul primăverii, dar nu este suficient. Protejarea naturii trebuie să vină din interiorul omului, din suflet. Creștinul este chemat în fiecare an la propria lui ecologizare. Postul Mare este conceput pentru a prioritiza acțiunile și valorile. Un câmp neîngrijit atrage atenția prin urâciune și neorânduială, un om neîmpăcat cu Dumnezeu atrage atenția prin negativismul care-l emană. A posti nu este doar a ne abține de la diverse produse alimentare, aceasta înseamnă mult mai mult. Abstinența este o stare continuă, nu una ocazională, doar pentru perioada postului. Înfrânarea de la diferite acțiuni necuviincioase, de la vicii și gânduri urâte determină creștinul la un post sufletesc continuu, ce poate fi numit o permanentă viață ecologizată. În perioada postului suntem chemați să ne concentrăm privirile în propriile noastre curți. Să stabilim o stare impecabilă în interiorul nostru prin sufletul curat. Să aruncăm pietrele din sânul nostru, dar nu peste alții, ci să le îngropăm, apoi, să adunăm uscăturile și gunoiul. Toate necesită să fie arse prin pocăință și mărturisire. Este greu să scoți din propria curte această mizerie, dar îl avem ca ajutor pe Domnul Hristos. Să-I permitem Lui ca să pună în sufletul nostru sămânța cea bună. Atunci când pământul și cerul vor striga: „Hristos a Înviat!”, sufletul nostru să fie presărat cu flori.
Într-o curte frumoasă se odihnește Dumnezeu, într-un suflet frumos înviază Domnul Hristos. Restabilirea relației cu Dumnezeu este primordială în această perioadă a Postului Mare. De fiecare dată în ochii Mântuitorului se citește mesajul: „Veniți, ostenitorii Tatălui Meu, și eu vă voi dărui un post folositor cu multe roade sufletești”.
Autor: Viorel Cojocaru
Articol publicat în revista NATURA, nr. 397
Susține Natura.md: Devino Patron!