Un copil e un înger printre noi
natura.md
Iun 24, 2021 12:20
2140
0
Mihail este un copil dulce, pentru că e frumos, cuminte, ascultător și are înțelepciunea unui adult.
Părinții i-au pus acest nume pentru că s-au gândit la arhanghelul cu același nume, suflând peste copilul lor dorința ca acesta să semene cu acel „prinț mare, care se ridică pentru copiii poporului” ca să meargă pe urmele protectorului său, continuând lupta împotriva răului.
S-ar putea ca gândul bun al părinților copilului, care la toamnă va împlini trei ani, să devină adevărate profeții. Îl urmăresc pe Mihail de la fereastra bibliotecii mele, când acesta iese la plimbarea de amiază, cam la aceeași oră (probabil înainte de somn), însoțit, de obicei, de bunica, uneori de mama. Pe tata îl văd mai rar cu băiatul în părculețul din fața blocului unde stau. Indiferent cu cine vine la plimbare, pășește atent prin iarba până la genunchi.
În fiecare zi, de aproape un an, la o anumită oră a amiezii, când aud aceeași voce de copil, ca melodia unui clopoțel din ceata colindătorilor, las totul baltă, mă ridic de la birou și îl urmăresc pe furiș cu o dragoste avidă pe copil, care a mai rămas în mine, pe un copil adevărat, pe care natura îl ține în brațe și se joacă cu el. Și Mihail îi răspunde naturii cu aceeași dragoste ingenuă, parcă
ruptă din jocul îngerilor.
Are un trunchi pe care și-l închipuie uneori scăunel, alteori masă. Când este scaun, Mihail stă așezat și răsfoiește o carte. Dacă pe pagină este un desen, băiatul stă cu foaia în față și privește lung, apoi îi va spune ceva mamei sau bunicii, va întreba sau el însuși va explica foarte convingător ce vede acolo. Întoarce pagina cărții cu atenție, fără graba de a o deschide pe cealaltă. Când trunchiul gros al copacului devine masă, Mihail vrea să meșterească ceva. Este ajutat de adultul, care în acel moment tocmai își pipăie geanta să scoată din ea mobilul. Nu mai apucă să știe dacă îl are sau nu că, împreună cu Mihail, fac o expoziție din flori sau improvizează un toiag dintr-o crenguță, sau „sădesc” flori în crăpăturile trunchiului, sau improvizează cu tata un „duel” cu săbiile făcute din crenguțele desprinse din copaci, șlefuite de coajă ca să strălucească ca săbiile.
Într-o zi, Mihail plângea, spunând lui tata că vrea la mama, și nu avea chef de joacă. Tata l-a urcat pe creanga de jos a copacului, i-a spus să privească în blitzul mobilului, să zâmbească și să îi facă mamei un semn cu mânuța și chiar să îi spună ceva. Vai, și Mihail nu a fost singur în fotografia făcută de tata! Un fluture, care nu știa încotro să zboare, s-a așezat pe codița unei frunze, ce-i atingea gura copilului și frunza s-a clătinat de greutatea aripilor lui. Un puf dintr-o păpădie, luat de bătaia vântului, trecu și el prin cadru. Dacă fotografia ar avea sonor, s-ar fi
auzit și vântul, și ciripitul păsărilor, și bulbuitul unui hulub, și vocile trecătorilor... și Mihail se pregătea să îi ducă mamei o fotografie vorbitoare.
Cam așa (mai) arată și vorbește copilăria copilului fericit de astăzi – cu închipuiri de culori și de imagini reale, dacă nu-i pui în mână, prea devreme, un gadget ca să te lauzi ori să te minți pe tine cât de cuminte este sau cât de precoce, vai! navighează copilul tău cu degetul și cu privirea necerebrală și absentă pe suprafața unei tablete. Nu așa se cresc copiii sănătoși? Cine dacă nu, în primul rând, părinții trebuie să le știe ofurile adânci, și nu doar suprafața copilului. Pastorația este o bună educație din care nu se exclud jocurile, dragostea, răbdarea, ascultarea etc.
Ca să câștigăm generații de copii sănătoși, trebuie să avem părinți bine crescuți și sănătoși. Și părinții pot învăța lecții de la copiii lor. Atunci când cei mici pot fi profesori pentru adulți, perpetuarea generațiilor are un curs firesc de viață.
Silvia STRĂTILĂ
Articol publicat în Revista NATURA în numărul 352
Susține Natura.md: Devino Patron!
