Vadul lui Isac

Sat, reședință de comună în raionul Cahul. 

Este situat în sudul Câmpiei Cahulului, pe malul stâng al Prutului, la sud de orașul Cahul. Datat cu anul 1672.

Coordonate geografice: 45°45’45’’ lat. N, 28°10’16’’ long. E.

Altitudinea localității față de nivelul mării – 45 m.

Suprafaţa satului – 2,45 km² 

Gospodării individuale (2004) – 857.

Populaţia – 2950 loc. (2004), 3040 loc. (2014).

Structura etnică (2004): 99,12 % români, 0,10 % ucraineni, 0,14 % ruși ș.a.

Biserica: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.

Distanţe: 18 km până la Cahul, 183 km până la Chișinău.

Staţie de cale ferată: la Cahul (20 km) și Vulcănești-Gara (24). 

Cadrul geografic. Zona de așezare a comunei se află la hotarul dintre Câmpia Cahulului cu marea Câmpie a Moldovei de Sud. În partea de est a zonei relieful constă din culmi de dealuri, întinse și nu prea înalte, cu înălţimi de până la 190 m deasupra nivelului mării. Văile cele mai mari au direcţia spre sud-vest și se deschid din stânga în valea râului Cahul. Vegetaţie specifică regiunilor de câmpie, cu mici crânguri și rariști de pădure, rămășiţe ale codrilor Tigheciului, care în trecut ajungeau până la Dunăre.

Lunca Prutului este și astăzi împresurată cu multe lacuri, lăcușoare și bălţi care odinioară erau mult mai numeroase. Moșia localităţii are hotare comune cu cele ale satelor din vecinătate – Manta, Găvănoasa, Colibași. Prin sat trece șoseaua Cahul – Giurgiulești – Reni. Din sat un drum duce spre or. Vulcănești și staţia de cale ferată Vulcănești. La Giur- giulești, pe un pod stabil se face trecerea spre or. Galaţi din România. Aici se află noul terminal, centrul de vamă și portul internaţional Giurgiulești de pe Dunăre.

Satul Vadul lui Isac văzut de sus. Foto: Raru Viorica / Pagina de facebook Vadul lui Isac-Cahul

Mențiuni documentare. Satul este vechi-străvechi, existent poate încă pe vremea domniilor lui Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și Petru Rareș. Localitatea apare notat însă pe hărţile de la sfârșitul sec. al XVII-lea, datate cu anii 1672 și 1785, având denumiri ușor modificate: Vaduisac, Vaduisaca, Vaduisacului. Pe harta lui Dimitrie Cantemir din 1716 satul e înscris cu denumirea Isaca. Localitatea mai este menţionată cu denumirea Isacul într-un act de confirmare a unor dăjdii din 25 mai 1733: „Io Constantin voievod domn al Moldovei înștiinţare facem tuturor pentru satul Grecenii și cu alte sate ce sânt lângă Greceni, anume Baurcii, și satul Paicul, și Zărneștii, și Frumoasa, și Crăhana, și Manta, și Isacul, și Pelineii, anume că am făcut milă de căsașii lor și i-am așezat ca să fie darea lor de omul căsaș câte cinci lei într-un an”.

În documentele de mai târziu, satul e atestat cu variantele de scriere: Vaduisac (1736), Vaduisaca (1740), Vadul Isacului (1742), Vadul (1772), Vadul Isac (1774), Vadul lui Isac (1803, 1817). În 1742 este emis un document cu data din 18 ianuarie: „Carte de volnicie dumilorsale Manolache Costache vel spătar și Vasilie Sturza vel stolnic și Scărlătache Costache biv vel clucer, ca să stăpânească moșiile dumilorsale Grecenii și Vadul Isacului, și Manta, și Crăhana, după hotărâre ce s-au făcut”. 

Onomastica. Lingvistic, toponimul reprezintă o formaţie onimică din entopicul vad și antroponimul Isac, derivatul având sensul iniţial „satul de lângă vadul de peste Prut” sau ,,satul cu vad pe moșia lui Isac”. O legendă a satului povestește că aici, pe malul unui lac, era un loc unde își adăpa turma de oi un mocan ardelean pe nume Isac, stabilit în preajma Prutului în urma transhumanţei din Carpaţi spre stepele Bugeacului. Într-o altă istorioară se amintește de un oarecare Isac, eponimul denumirii satului, acesta fiind proprietarul moșiei din vecinătatea unui vad, loc de adăpat animalele la malul unei bălţi sau loc de trecere peste Prut prin lunca râului.

Atât relieful, flora și fauna, cât și unele aspecte ale vieţii materiale și spirituale ale localnicilor și-au găsit reflectare în toponimia locală.

Variate ca structură și semnificaţie sunt denumirile de locuri din cuprinsul moșiei, acestea desemnând văi și vâlcele: Otmana, Lunga, Ungura, Bozu, Coșeriul, Găvanul, Flămânda, Valea Cânichilor, Valea cea Mare; dealuri, culmi, piscuri, movile: Chiscul cel Mare, Botul Chiscului, Movila Troianului, Dealul Coșerului, Podișul, Dealul Flămânzii, Culmea Otmanei, Dealul Ungurului; alte locuri și obiecte topografice: Gârneţul, Fântâna Flăcăilor, Cișmeaua, Zăvoiul Grecilor, Pădurea Flămânzii. 

Variate, sugestive și pitorești sunt și locurile din lunca Prutului, majoritatea lacuri, bălţi, heleșteie: Barcul, Bulhacul, Șforul, Gârla cea Mare, Gâtoiurile, Liștevul, Gâtoiul cu Plomână, Bălacea, Văduţul.

Prezintă interes vorbirea populară locală, graiul viu al populaţiei. Lexicul regional include cuvinte și termeni prin care pot fi explicate numele topice menţionate: barc „lac de luncă, baltă”, gâtoi „gârlă îngustă”, bulhac „lac mic, heleșteu”, „băltoacă”, șfor „vâltoare într-o apă curgătoare; sfor”, gârlă „mică apă curgătoare; pârâiaș”, lișteav „lac cu apă limpede”, văduţ, diminutiv al lui vad „loc puţin adânc în albia unui râu, pe unde se poate trece de pe un mal pe altul”, plămână (plomână) „nufăr de baltă; pătlagină”, chisc „deal înalt; vârf de deal; pisc”, bot (de deal) „partea anterioară abruptă de unde începe un deal înalt”, cot „cotitură a unei ape curgătoare” etc. 

Valul lui Traian de lângă satul Vadul-lui-Isac. Foto: Roman Friptuleac

Antroponimia satului, în special numele de familie pe care le poartă localnicii, pot servi un început de studiu onomastic care ar pune în evidenţă istoria localităţii, originea locală a unor locuitori, ocupaţiile, obiceiurile: Armașu, Brașoveanu, Bria,  Burcă, Boișteanu, Bujor, Benea, Buzdugan, Vătavu, Gălăţeanu, Dănăilă, Dvoreanu, Iorga, Cazacu, Chiriloaie, Culea, Coteţ, Ciobanu, Crăciun, Condrea, Luca, Leahu, Lemnaru, Luchian, Meleș, Mereuţa, Mocanu, Munteanu, Mușatău, Niţa, Nicula, Nistor, Oprea, Păvălache, Păcuraru, Roșca, Saghin, Stroiu, Susanu, Seceleanu, Stuparu, Stanciu, Șeremet, Tutovanu, Ungureanu, Vântu, Vulpe, Zară etc.

Monumente istorice și naturale. Situri arheologice, vetre de așezări umane din diferite epoci (preistorice, romană, medievală). Vestigii materiale: urme de locuințe arse, unelte de muncă rudimentare, fragmente de ceramică, obiecte de uz casnic, monede din diferite perioade istorice. La sud de sat, de la Prut, începe Valul lui Traian care străbate spre est teritoriul Bugeacului până la lacul Sasâc, lângă or. Tatarbunar. La vest și nord-vest de localitate se află Rezervația naturală „Prutul de jos”.

Personalităţi. Oameni care au fost, oameni care sunt, toți au avut un rost, trăind pe acest pământ (L. Șeptiţchi):

• Liubomir Iorga (n. 1932), dansator, actor de film, meșter de instrumente muzicale; 
• Mihai Iorga (fratele lui Liubomir Iorga), actor, profesor universitar la facultatea de actorie, Academia de muzică, teatru și arte plastice;
• Petru Stroiu (1934-1994), profesor de muzică, ilustru dirijor de cor;
• Sandri Ion Șcurea (1935-2005), actor de teatru și film, regizor;
• Vasile Cartofeanu (n. 1950), inginer, conferenţiar universitar, doctor în știinţe tehnice;
• Gheorghe Poștaru (n.1952), inginer, conferențiar universitar, doctor-inginer în științe tehnice;
• Ștefan Cartofeanu (1953-2006), inginer, conferenţiar universitar, doctor în știinţe tehnice.

Originari din Vadul lui Isac sunt: Ion Păcuraru, ex-Ministru al Culturii din Republica Moldova, Manole Cartofeanu, doctor în filozofie, Vasile Stroiu (fratele mai mic al lui Petru Stroiu), doctor, profesor universitar.

Profesor Anatol EREMIA

Artico publicat în Revista NATURA în numărul 358

Susține Natura.md: Devino Patron!