Vindecarea Mentalității și Reîntregirea Țării

 Invitatul de onoare

Interviu cu dl Liviu Petrina, diplomat și senator PNȚCD, prieten sincer al Basarabiei și militant consecvent pentru Reîntregirea Țării

• Diplomatul și omul politic Liviu Petrina face parte din românii responsabili, pentru care Neamul, Credința și Țara nu sunt mijloace de ascensiune sau parvenire, ci rostul unei vieți puse în serviciul națiunii române. Ați participat activ la răsturnarea dictaturii comuniste în decembrie 1989, ați reanimat PNȚCD interzis, ați promovat deschis în Senat Reîntregirea României și integrarea ei în NATO și UE. Personal, mă bucur mult că vă cunosc de ani buni, dar spuneți-le celor peste 30 de mii de cititori ai Revistei NATURA din Basarabia, cine este și de unde vine Liviu Petrina?
• Vă  mulțumesc pentru cuvintele de mai sus. Sunt un fiu de țăran ardelean din Țara Ciceului unde a stăpânit Ștefan cel Mare și Petru Rareș un Domeniu cu 70 de sate. Am ajuns la școli înalte în mod firesc. Trei din bunicii mei știau carte, tatăl meu avea studii de șapte clase, iar sora mamei era învățătoare. Dragostea față de învățătură domnea în familia și neamul nostru, fapt care ne-a ajutat să îndrăgim cartea și să ne alegem drumul în viață. Adevărul e că în Transilvania, încă din secolul XVIII, după Unirea bisericii cu Roma, multe familii de țărani români trimiteau câte unul din copii la școli înalte, să învețe, să devină preoți, învățători, mai apoi avocați, ingineri, doctori. În anii interbelici, România reîntregită a făcut un salt impresionant în învățământ. După război, noi, patru frați fiind, toți am absolvit facultăți, unii doctorate. Nu este meritul regimului comunist, au fost împrejurări noi, iar familia noastră a fost printre puținele din satul natal în această situație.

Am intrat la Drept în 1957, dar m-au exmatriculat din motive politice (manifestam atitudini ostile față de regimul comunist și de ocupanții ruși, iar în 1956 am pornit o mică răscoală în orașul Dej etc). Un an am lucrat învățător. În 1958 am intrat la Litere, în Cluj-Napoca, facultate absolvită cu brio în 1963. Doi ani am studiat diplomația la Facultatea de Drept din București, apoi trei ani (1966-1969), pe filiera diplomată, la Tokyo, am studiat limba și civilizația japoneză. În timpul când conducerea comunistă a României a început să iasă de sub talpa și ascultarea Moscovei, am îmbrățișat definitiv diplomația, ambiționându-mă să ajung un promotor al intereselor românești. Între 1965 și 1986 am fost diplomat de carieră în Ministerul de Externe și translator la nivel înalt de japoneză. Eliminat politic din diplomație în 1986, trei ani am fost redactor la Revista Comisiei Române pentru UNESCO. Din 1989, mă aflu în politică, în mișcarea creștin-democrată, conducând și Fundația de Binefacere Casa Gratis Pro Deo, până azi, la 85 de ani…

Legat de elogiul Dumneavoastră… Nu am cerut carnet de revoluționar, considerând, atunci și azi, că cei care am intrat efectiv în acțiune după fuga lui Ceaușescu nu ne-am riscat viața, nu se cuvine a pretinde titluri eroice. Da. De la amiaza zilei de vineri, 22 Decembrie 1989, am participat cu toată dăruirea la evenimentele de reașezare a României pe direcția firească, democrată, ca parte a lumii europene civilizate.

În 22 Decembrie 1989, împreună cu marele poet creștin Ioan Alexandru, cu naționalistul luminat dr. Iftene Pop, cel mai mare specialist din lume în problematica bunei vecinătăți – am fondat primul partid creștin-democrat din România post-comunistă. Numindu-l noi Partid Creștin Național Țărănesc (PCNȚ), am intrat în orbita marelui și vrednicului partid istoric Partidul Național Țărănesc (PNȚ).

Partidul lui Maniu și Mihalache, împreună cu liberalii Brătienilor, au avut o contribuție decisivă la făurirea României Mari. La 1918 au construit un stat național unitar, puternic și prosper, iar în timpul Războiului al Doilea Mondial au menținut alianța cu Puterile euroatlantice, au organizat participarea la război alături de Puterile Aliate, scurtând războiul cu 200 de zile, plasând aportul României la victorie pe locul patru după SUA, URSS, Anglia. PNȚ s-a opus cu fermitate ocupației sovieto-ruso-comuniste, liderii săi naționali și locali făcând împreună un milion de ani de închisoare!

La 23 decembrie 1989, deschizând sediul în celebra Casă Titulescu de lângă Arcul de Triumf, au năvălit la noi, mii și mii de membri ai PNȚ! Am fost invitați la Corneliu Coposu, fostul secretar al liderului istoric Iuliu Maniu, ieșit din închisoare după 17 ani. În patru zile, noi, cei de la PCNȚ, am fuzionat, adăugând sintagma „creștin-democrat” la celebrul PNȚ și am devenit cu toții – PNȚCD.

La 2 Ianuarie 1990 ( împlineam 50 de ani!), Corneliu Coposu m-a desemnat Secretar General al PNȚCD, iar eu am acceptat cu ,,condiția” ca Președinte să fie… Corneliu Coposu.

În 28 Ianuarie 1990 am organizat o demonstrație contra Frontului condus de Ion Iliescu, omul rușilor, cum s-a dovedit a fi mereu. Cu Corneliu Coposu, Ion Rațiu și Iftene Pop am spart monopolul Frontului asupra Puterii în Țară, am determinat constituirea unui Parlament – Consiliul Provizoriu al Unității Naționale (CPUN). Aici am fost unul din cei trei reprezentanți ai PNȚCD, însă unul foarte activ și vocal. Iliescu îmi tot spunea „să nu-i bag sula-n-coastă”. Dincolo de indicațiile Moscovei și confruntările ideologice cu FSN-ul lui Iliescu, în acea perioadă tulbure, noi am determinat (PNȚCD), eliminarea structurilor comuniste, direcția proeuropeană a României, intrarea în NATO și în Uniunea Europeană. Am pledat mereu pentru Reîntregirea Țării. Este deosebit de semnificativ și celebru mesajul slugarnic al lui Iliescu către Gorbaciov din 9 februarie 1991 în care se plângea că, în timp ce el, trădătorul, vrea să nu se destrame URSS, la București, PNȚCD acționează pentru revenirea Basarabiei acasă!

• Experiența diplomatică și de om politic v-a ajutat să cunoașteți mai bine problemele și neajunsurile Țării. Ați creat și un plan pentru viitorul României – ,,Vindecarea mentalității și Reîntregirea Țării”. Ce presupune planul legat de vindecarea mentalităților – reîntoarcerea demnității românești prin familie, școală, educație, adevăr și muncă cinstită? Iar Reîntregirea Țării, cum poate fi făcută, dacă nu există o Strategie a Statului Român față de teritoriile românești din stânga Prutului cedate în urma Ultimatumului rusesc din iunie 1940?
• Eu cred că e nevoie în România de o schimbare fundamentală în plan moral. Lipsa de patriotism și profesionalism, lăcomia, nepăsarea și desconsiderarea poporului, neputințele pe care clasa politică le-a arătat timp de 35 de ani se cer vindecate cât mai curând, să nu fie prea târziu. Lumea s-a săturat, s-a scârbit de politică, ceea ce e un lucru foarte grav pentru o națiune. Criza spiritual-morală trebuie vindecată. Este una din direcțiile fundamentale pentru care trebuie să acționeze toți oamenii responsabili din neamul nostru. Iar renașterea morală, ca să-l parafrazez pe marele Eminescu, nu e posibilă decât prin promovarea românilor cu caracter în politică și în fruntea instituțiilor de stat, nu a unor parveniți și adulatori ai conducătorilor de partide.

Reîntregirea Națională este esențială pentru a face dreptate românilor de la Est de Prut și a reîntoarce demnitatea națională poporului român. O națiune divizată poartă în adâncuri traumele și abuzurile comise împotriva ei de imperii lacome și o istorie nedreaptă. Eliminarea urmărilor Pactului Ribbentrop-Molotov nu poate fi amânată la infinit de politicienii de la București. Actul Final de la Helsinki, prevede clar dreptul și posibilitatea ca statele să-și regleze problemele moștenite, să-și schimbe granițele nedrepte în mod pașnic. Sunt convins că după nenorocirile prin care trece Ucraina agresată de Rusia, Kievul oficial își dă seama că are mare nevoie de vecini și prieteni adevărați ca Polonia și România. Reîntoarcerea la frontiera naturală dintre popoarele român și ucrainean, nu cea artificială, impusă de Rusia la 28 iunie 1940, ar aduce pentru totdeauna înțelegerea, pacea și securitatea durabilă între noi, ca vecini și, totodată, în această parte a Europei.   

• În ce măsură viziunile și principiile politice ale lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Ion Rațiu, Corneliu Coposu, Ioan Alexandru se regăsesc în programele de guvernare ale clasei politice din România?
• În foarte mică măsură. Dominant, în preocupările partidelor actuale, pare să fie lăcomia la bunul public, prin corupție. Iar partidele istorice, în special PNȚCD, au fost jupuite de putere prin intruziunea Rusiei și prin iresponsabilitatea românilor. Neputințele românilor sunt de două feluri. Cei capabili de lucrare morală stau departe de politică, cei fără principii morale nu se jenează să fie în fruntea bucatelor. Creștinii adevărați trebuie să intre primii în politică, să fie în fruntea instituțiilor statului și în administrarea treburilor publice! Sunt activ în PNȚMM, încercăm, o mână de oameni, să promovăm principiile liderilor numiți mai sus, însă ne aflăm foarte departe de o schimbare morală în politică și societate. 
• Au trecut 35 de ani de la înlăturarea dictaturii comuniste în România și 34 de la prăbușirea Uniunii Sovietice. De ce națiunea română ruptă în două nu s-a reîntregit? Care ar fi cauzele principale?
• Cauza principală își are reședința la Moscova. În nebunia rușilor de a cuceri alte popoare – cum le reproșa chiar Soljenițîn – Moscova risipește energiile națiunii ruse în servirea unor interese nelegitime. Să vă spun că în 1990, spre exemplu, Coposu, Pop și eu am avut mai multe întâlniri oficiale cu unul din principalii diplomați americani din București, Harold James Nicholson. Toate păreau bune, doar că în privința Basarabiei, reprezentantul aliatului nostru american ne îndemna să abandonăm orice preocupare pentru că acolo, simplific, românitatea nu mai există. Ne miram, ni se părea straniu ce spunea acest viitor alter-roșca. Noi aveam legături directe cu elita românească din Basarabia. La 15 ianuarie 1990, Grigore Vieru, Nicolae Dabija și Leonida Lari se înscriseseră în PNȚCD. Coposu elogiase, într-o revistă din SUA, curajul și măiestria basarabenilor de a renaște în condițiile deschise de Gorbaciov. Dar, să vedeți, „minune”! Aproape 30 de ani de închisoare a făcut spionul rus, acel Nicholson din Ambasada SUA! Deci, Iliescu – omul rușilor –  deținea un control total asupra României scăpate din comunismul adus de Stalin. Inclusiv, folosea manevrele rușilor prin intermediul Occidentalilor, cum am exemplificat. Mai adaug că democrațiile euroatlantice, când ne-au atacat rușii la Nistru după declararea Independenței, nu au sărit în ajutorul nostru, precum au făcut acum cu Ucraina. În Basarabia, știți mai bine cum au blocat rușii reîntregirea – cu război, guvernări rusofile și corupție, cu propagandă murdară, manipulare și amestec în alegeri etc.

Dar, dincolo de lucrarea hidoasă a Rusiei, trebuie să vedem și lipsa de voință a clasei politice românești. Unde e Strategia Statului Român față de frații noștri de la Est de Prut? Ce face Bucureștiul pentru întărirea identității românești în teritoriile supuse terorii rusești atâta vreme? Explicăm suficient aliaților euroatlantici nedreptatea uriașă comisă de Rusia la 28 iunie 1940 împotriva României?

• Ce vă motivează să treceți Prutul atât de des și cum cooperați cu românii din Basarabia?
• Cooperez minunat, mulțumesc lui Dumnezeu și tuturor prietenilor basarabeni.

Să vă spun doar una din bucuriile trăite de mine datorită Basarabiei. Elev la liceu prin 1956, mă aflam la ora de istorie. Buna profesoară Livia Oniga pregătește lecția despre luptele lui Ștefan cel Mare. Face o hartă pe tablă, așază pe un râu cetățile lui Ștefan – Hotin, Soroca, Tighina, Cetatea Albă. Eu ridic mâna și întreb: „Tovarășa profesoară, râul acela ce se varsă în Dunăre, cum se numește?” Profesoara: „Prutul, râul Prut.”  Eu: „Dar cetățile sunt pe alt râu, paralel cu Prutul, mai la răsărit, mutați-le pe Nistru”. 

Profesoara (care de fiecare dată ne lua 3-4 minute din pauza de 10 minute) reacționează imediat: „A sunat la recreație! (nu sunase, clar). Continuăm ora viitoare!” Elevii fug spre ușă. Colegul meu Pavel Suian strigă și el: „Da, cetățile pe Nistru, pe Nistru!”

În pauza următoare profesoara ne-a chemat discret și ne-a implorat să nu mai facem așa ceva, despre Basarabia nu e voie să vorbim, avem armata rusească aici. Am fost apoi „vizitați” și de doi tovarăși de la securitate...

Am mari bucurii pentru că am fost în preajma unor luptători și spirite basarabene de calibru strălucit – Matcovschi, Vieru, Dabija, Lari, Cimpoi, Lupan, Druc, Moșanu, Reniță, Ghidirim, Ghimpu, Vatamanu, Hadârcă ...

• Porunca a 11 a lui Corneliu Coposu poate fi înțeleasă de clasa politică de la București și de poporul român?
• E o poruncă-testament, dar încă mai suntem ca națiune într-o criză gravă. Repet, această criză spiritual-morală, ca urmare și politică, trebuie vindecată temeinic, nu cosmetic. Este una din direcțiile fundamentale pentru care ar trebui să acționeze toți oamenii responsabili din neamul românesc.

Cu câteva luni înainte de a muri, Corneliu Coposu a instituit ,,A 11-a Poruncă pentru România –  Basarabia este pământ românesc. Este datoria tuturor să o aducem între fruntariile Statului Român. În cazul în care generația mea nu va reuși aceasta, atunci rămâne ca o a 11-a Poruncă să adăugăm la Decalog pentru tinerii ce ne urmează – Să readucă dânșii Basarabia la Patria-Mamă – România!” Aș vrea să fiu unul dintre acei... tineri!

• Ce mesaj transmiteți miilor de cititori ai Revistei NATURA ?
• Adevărata elită basarabeană s-a pronunţat totdeauna clar şi răspicat pentru Reunirea Basarabiei cu România. Poporul român are dreptul la reîntregire. Acest drept este indiscutabil, inalienabil și imprescriptibil, este întreg, neatins și nealterat după toate legile internaționale în vigoare.

A revendica acest drept este moral, normal și legal. A acționa pentru reunire este o obligație permanentă a unui Stat responsabil, a instituțiilor naționale și private, este o datorie creștină și patriotică a fiecărui cetățean român.

Acționați creștinește, curajoși, senini, fără să cereți răsplată! Să trăim Sfintele Paști cu bucuria că suntem, prin Jertfa lui Cristos, fiecare - nemuritori!

                                                                                                           Autor: Alecu Reniță

Interviu publicat în revista NATURA, nr. 398

Susține Natura.md: Devino Patron!